Ghidurile pentru practica epidemiologică în spital - o necesitate în strategia de supraveghere a infecţiilor nosocomiale

Abstract

Introducere. Evoluţia infecţiilor nosocomiale (IN) are un caracter dinamic, fiind dependentă de numeroși factori. Monitorizarea terapiei cu antibiotice în cadrul acţiunilor de supraveghere a infecţiilor nosocomiale cu includerea rezultatelor în Ghidul pentru practică epidemiologică de spital are ca scop ameliorarea semnificativă a evoluţiei acestei patologii iatrogene. Scopul studiului a urmărit limitarea infecţiilor nosocomiale prin standardizarea recomandărilor de antibioterapie. Obiectivele studiului au constat în supravegherea sistematică a incidenţei IN apărute în perioada 2002-2011, concomitent cu înregistrarea evoluţiei rezistenţei la antibiotice a tulpinilor microbiene izolate de la pacienţii spitalizaţi în sectiile de Chirurgie toracică, Terapie intensivă și Pneumologie ale Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Iași. Material și metode. Studiul longitudinal, care a inclus pacienţii spitalizaţi, a urmărit identificarea incidenţei IN, conform definiţiei de caz, și a cauzelor de producere a acestora prin înregistrarea factorilor de risc cu ocazia anchetei epidemiologice. Din datele laboratorului de microbiologie privind tulpinile cu semnificaţie clinică izolate din produselele patologice (spută, lichid pleural, aspirat bronșic, secreţie din plaga postoperatorie etc.) a fost analizată sensiblitatea acestora la antibiotice. Rezultate. În perioada studiată au fost identificate cazurile de IN în serviciile de Terapie intensivă și Chirurgie toracică. Numărul total al acestora a fost 180, cu variaţii de la 48 în anul 2002 la 6 în 2011 și o incidenţă specifică de 1,52 IN pleurale/ 100 de pacienţi internaţi. După forma clinică au predominat IN de plagă operatorie profundă (pleurale) și, respectiv, superficială. Etiologia IN a fost dominată de tulpinile multiplurezistente de Pseudomonas aeruginosa și Staphylococcus aureus, iar cele respiratorii, fără caracteristici de nosocomialitate, Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae. Strategia generală în IN este de antibioterapie de dezescaladare și utilizarea asocierii unui antibiotic de ultimă generaţie (precum linezolid/vancomicină) cu un aminoglicozid de ultimă generaţie sau o fluorochinolonă în infecţiile cu stafilococ, iar în cele cu Pseudomonas – a carbapenemelor, urmate de asocierea de peniciline cu inhibitori de betalactamaze, cu sau fără aminoglicozid. Concluzii. Beneficiile colaborării dintre clinician, infecţionist, epidemiolog și microbiolog sunt cuantificate prin scăderea riscului și incidenţei IN, iar informaţiile privind profilul de sensibilitate a tulpinilor microbiene izolate oferă posibilitatea antibioterapiei adecvate. Elaborarea unui ghid naţional, cu recomandări generale, la care fiecare spital, să asocieze rezultatele analizei anuale a particularităţilor profilului de rezistenţă a tulpinilor circulante în unitatea medicală proprie, reprezintă o necesitate în contextul actual în care patologia infecţioasă indusă de riscul infecţiilor nosocomiale generează suferinţă și invaliditate pentru pacienţi, dar și pierderi economice importante pentru sistemul de sănătate.