Rezultatele monitoringului microflorei izolate din materialele biologice ale pacienţilor, recepţionate de laboratorul bacteriologic al CSP Călăraşi (anul 2011)

Abstract

Actualitatea temei. Lărgirea permanentă a spectrului de preparate antimicrobiene, utilizate actualmente pe larg în practica medicală, creează un șir de probleme. Cea mai importantă este selectarea tulpinilor spitalicești de microorganisme antibiorezistente. În majoritatea cazurilor, antibioticele sunt administrate fără investigație microbiologică prealabilă cu determinarea antibiogramei. Totodată, este regretabil faptul că terapia antibacteriană deseori nu este corectată nici după obţinerea rezultatelor investigaţiilor respective de laborator. În asemenea cazuri tratamentul devine formal, ineficient, se măresc vădit termenele de spitalizare, crește volumul aplicat de preparate medicamentoase și manipulări medicale, condiţionând scumpirea tratamentului. Obiective: studierea structurii microflorei izolate din biosubstraturile pacienților și determinarea antibiorezistenţei. Rezultate. În urma examinării microbiologice a materialelor biologice recepţionate de la pacientii din sectiile Spitalului raional Călărași, s-a constatat că mai mult de 90% din tulpinile izolate din biosubstraturile pacienţilor aparţin la 8 specii de agenţi cauzali: E. coli (25,4%), S. viridans (19,5%), S. hemoliticus (15,1%), S. pneumoniae (12,5%), P. aeruginosa, K. pneumoniae, S. aureus, S. epidermidis, Candida etc. Pe parcursul anului 2011, au fost examinate 1013 probe colectate din instituţiile medicale din medicina primară (52,3%) și din secţiile Spitalului raional (47,3%). Biosubstraturile au fost: urina (39,1%), sputa (17,7%), eliminări din vagin (29,4%), nazofaringe (9,9%), puroi din plagă (3,9%) ș.a. Speciile de microorganisme depistate în raport cu categoria de instituţie medicală (primară sau spitaliceacă) diferă prin tulpinile predominante. Astfel, în biosubstraturile prelevate de medicina primară prevalează E. coli – 35,4%, S. viridans – 18,8% și S. hemoliticus – 18,3%, pe când în biosubstraturile din secţiile spitalului mai frecvent s-a depistat S. pneumoniae – 22,6%, S. viridans – 20,2%, și E. coli – 15,1% . Reieşind din materialul examinat, s-a constatat că din spută s-a izolat preponderent S. pneumoniae, S. viridans şi Hemofilis influientzae, cu o rată, respectiv, de 57,2%, 14,7% şi 13,5%. Din urină s-au izolat mai frecvent E. coli (61,2%) şi enterococi (17,4%). În eliminările din vagin predomină S. viridans (25,8%), E. coli (21,2%), Enterococcus (19,9%) şi S. hemoliticus (9,9%). În probele din nazofaringe prevalează S. viridans – 44,2%, S. aureus – 14,7% şi S. hemoliticus – 40,0%, iar din eliminările din plagă s-au izolat preponderent S. aureus – 62,5%, S. viridans – 25,5% şi S. hemoliticus – 15%. Deosebiri semnificative între tipurile de microorganisme depistate conform categoriei instituţiei medicale nu s-au observat. Ca urmare a monitoringului rezistenţei microorganismelor depistate faţă de antibiotice, s-a constatat că microflora izolată de la pacienţi manifestă o polirezistenţa înaltă faţă de antibiotice, atingând pentru unele antibiotice chiar și 100%. Peste 30% din microorganismele depistate în biosubstraturile de la pacienţii ce se adresează primar după asistenţă medicală la medicul de familie sunt polirezistente faţă de antibiotice, iar cele depistate la bolnavii spitalizaţi depășesc 60%. S-au dovedit a fi rezistente faţă de peniciline 90% din toate microorganismele depistate; faţă de blactamaze – K. pneumoniae (75%), E. coli (80,4%); faţă de cefepime – E coli (56%), P. aerogenoza (63,6%). Totodată, microorganismele izolate au manifestat rezistență joasă față de următoarele antibiotice: S. aureus față de vancomicină – 4,8%, ciprofloxacină – 9,5% şi rimfapicină – 11,9%; P. aeruginosa față de amikacină – 18,2%; S. pneumoniae față de gentamicină – 2,6%, chloramphenicol – 10,5%; E. coli față de imipenem – 4,6%, cefoperazon – 11,4%; K. pneumoniae față de eritromicină, chloramphenicol, gentamicină şi kanamycină – 100%; enterococii faţă de gentamicină – 17,8% şi tetraciclină – 16,8%. Principalii factori care contribuie la rezistenţa antimicrobiană sunt: • utilizarea necorespunzătoare și iraţională de medicamente antimicrobiene, inclusiv în zootehnie; • sisteme insuficiente pentru asigurarea calităţii și furnizării neîntrerupte de medicamente; • sisteme slabe de supraveghere și control al preparatelor antibacteriene; • arsenalul limitat de măsuri de diagnostic, de medicamente și vaccinuri, precum și cercetarea și dezvoltarea insuficientă de noi medicamente. Concluzii. Luând în consideraţie faptul că actualmente rezultatele studiului rezistenţei la antibiotice pot fi obţinute doar peste 48-96 de ore, devine importantă determinarea și analiza microflorei frecvent izolate de la pacienţi. Aceasta permite elaborarea nomenclatorului de antibiotice elective și de rezervă, care trebuie recomandate staţionarului concret, într-un timp concret și, uneori, pentru nosologia concretă.