Infecţiile nosocomiale - problemă majoră a asistenţei medicale contemporane

Abstract

Infecţia nosocomială a devenit una din problemele majore ale asistenţei medicale contemporane. Morbiditatea prin infecţiile nosocomiale crescută, consecinţele grave, pierderile economice rezultate din costurile îngrijirilor suplimentare impun adoptarea unor strategii cu obiective concrete, orientate spre implementarea unor măsuri de prevenire și control al infecţiilor nosocomiale. Caracteristica comună a acestor infecţii, pe lângă indexul de gravitate crescut și dificultăţile privind eficienţa terapiilor obișnuite, este aceea că ele apar la persoane cu diferite boli pentru care primesc îngrijiri medicale și care, prin boala de bază sau prin terapia primită, au o deficienţă imună mai mult sau mai puţin accentuată, cu limitarea posibilităţilor de apărare prin mijloace biologice naturale, proprii. După modul de realizare a infecţiei, infecţiile nosocomiale pot fi: - infecţii primare, importate în instituţia medicală sau exportate din ea prin transmiterea infecţiei de la personalul de îngrijire la pacient, de la vizitatori la pacient, de la pacient la pacient sau de la bolnav sau vizitator la personalul medico-sanitar; - infecţii nosocomiale secundare, încrucișate, de la pacient la pacient, prin mecanisme complexe de transmitere a infecţiei în condiţiile unor manopere / proceduri și tehnici de îngrijire / investigare și tratament efectuate de către personalul de îngrijire. Prima categorie este în mare măsură sub influenţa terenului biologic al bolnavului îngrijit și supravegherea stării de sănătate a persoanelor din anturajul bolnavului din instituţia medicală. A doua categorie de infecţii este condiţionată de modul de comportament profesional al personalului, de corectitudinea decontaminării mediului din spital, complexitatea riscului infecţios legat de îngrijirea necesară și tratamentul aplicat bolnavului. Prezenţa obligatorie a triadei factorilor epidemiologici principali – sursa de infecţie, calea de transmitere și organismul receptiv – este valabilă și pentru cazul procesului epidemiologic de constituire a infecţiei nosocomiale. Absenţa oricăreia dintre aceste trei componente exclude posibilitatea apariţiei infecţiei nosocomiale Antibioterapia, abuzul de antibiotice au determinat apariţia unor microorganisme de spital cu o rezistenţă semnificativă la antibioticele și chimioterapicele uzuale și larg accesibile. În transmiterea infecţiei sunt mai frecvente trei mecanisme: contactul direct sau indirect, cel aerogen și prin obiecte contaminate. În timpul îngrijirilor medicale acordate și în condiţiile de spital, majoritatea căilor de transmitere trebuie considerate ca factori de risc controlabili.