Sănătatea resurselor umane medicale – premisa profilaxiei bolilor nosocomiale

Abstract

Introducere. Resursele umane medicale în activitatea lor adesea înregistrează traumatisme, înţepături, arsuri cu ingredienţii, materialele biologice sau vin la serviciu deja infectaţi, cu panaricii, boli transmisibile sau prezentându-se ca și transmiţători de boli (hepatite, dizenterie etc.). Deși medicii cunosc aceste lucruri, planul financiar, nevoile materiale îi impun să lucreze uneori fără măsuri de precauţie, care adesea pot deveni fatale pentru organizaţii întregi. Scopul lucrării a fost contribuţia la asigurarea unei stări de sănătate bune a populaţiei ţării, parte componentă a căreia sunt resursele umane medicale și pacienţii. Obiective: - identificarea factorilor de risc profesionali în activitatea personalului medical, - determinarea structurii bolilor profesionale în unităţile medicale studiate, - analiza informaţiei obţinute, - cuantificarea impactului factorilor de risc asupra personalului medical, - formularea previziunilor, - elaborarea de strategii și planuri, - elaborarea unui sistem de monitorizare, - elaborarea metodelor de evaluare a mâsurilor luate, - studiul posibilităţilor de includere a aportului intersectorial, interdepartamental. Material și metode. Personalul medical (600 de persoane) a fost examinat ca un sistem bio-psihosocial: ca organism biologic, ca personalitate și ca purtător de riscuri. Rezultate. Au fost identificate 5 clustere de factori de risc. Printre factorii de risc profesionali 79.7% intervievaţi au indicat contactul aerogen cu bolnavii; 95.9% – contactul cu sângele bolnavilor; 90.5% – accidentele în muncă (cu înţepătoare, tăietoare etc.); 87.8% – contactul cu materiale bioptice, plăgi purulente; 59.5% – contactul cu mase vomitive de la bolnavi; 59.5% – contactul cu substanţe dezinfectante; 39.2% – nerespectarea normelor de protecţie; 68.9% – lipsa condiţiilor și a echipamentului de protecţie; 39.2% – suprasolicitarea; 17.6% – radiaţia (existenţa monitoarelor radioactive în sălile de operaţii). În clusterul factorilor de risc psihologici au fost incluse: 31.1% – stresul pentru reușita intervenţiilor chirurgicale; 47.3% – stresul în procesele defectuoase de comunicare cu pacienţii. Pentru clusterul de factori organizatorici, cu 36.5% a fost indicata proasta organizare a muncii; cu 35.1% – nerespectarea normelor esteticii; 17.6% – nerespectarea normelor ergonomice la locul de muncă etc. În clusterul factorilor de risc sociali, cu 23% – lipsa de locuinţă; 85.1% – salariile mici; 62.2% – birocraţia existenţă; cu 41.9% – nesiguranţa; cu 35.1% – indiferenţa etc. Drept boli asociate activităţii lor personalul medical a indicat: 12.2% – hepatitele; 1.4% – sifilisul; 1.4% – HIV; 5.4% – TBC; 10.8% – rujeola, rubeola, oreionul contactate de la bolnavi; 5.4% – nevrozele; cu 4.1% – bolile psihice; 16.2% – bolile alergice; cu 5.4% – bolile alergice de sistem (lupus psoriazis). Concluzii. Cele mai frecvente boli rezultate sunt hepatitele, sifilisul, HIV, TBC, maladiile infecţioase, nevrozele, bolile alergice. Respectarea normelor sanitar-epidemiologice este unul dintre factorii de profilaxie a bolilor nosocomiale.