Aprecierea dereglărilor în statusul imun celular la pacienţii cu artrită reactivă

Abstract

Summary. Among the chronic diseases of the most common joint is a reactive arthritis. Reactive arthritis patients make up about 10% of rheumatic patients admitted in the hospital, and in case of chronic evolution may develop a marked loss of functional capacity of joints, the appearance of severe complications, which lead to invalidity approximately 42% of patients.

Actualitate. Printre afecţiunile cronice articulare, una dintre cele mai răspândite este artrita reactivă (AR). Pacienţii cu artrită reactivă alcătuiesc aproximativ 10% din pacienţii reumatici internaţi în staţionar, iar în caz de evoluţie cronică se poate dezvolta o pierdere marcată a capacităţii funcţionale a articulaţiilor, apariţia complicaţiilor severe, ceea ce duce la invalidizarea aproximativ a 42% din pacienţi. Material şi metode. Au fost cercetaţi 161 de pacienţi cu diagnostic cert de AR conform criteriilor Amor şi Sieper/Braun, pe parcursul anilor 2008-2011, în secţia de reumatologie a IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”. Rezultate. În urma cercetării manifestării sindromului imunoinflamator şi a activităţii bolii, artrita reactivă s-a evidenţiat printr-un sindrom articular agresiv, cu valori crescute ale indicilor activităţii bolii, fiind înalt numărul articulaţiilor dureroase şi tumefiate, scor DAREA înalt şi al sindromului algic caracterizat prin SAV. O frecvenţă mare are activitatea înaltă a bolii în cadrul formei mixte a ARe, urmate de formele urogenitală şi enterocolitică, demonstrând valori crescute ale indicilor specifici pentru forma mixtă NAD 7,1±0,08; NAT 8,75±0,02; DAREA 84,29±0,47; SVA 55,07±0,14. Această legitate a fost urmărită şi în privinţa expresiei sindromului imunoinflamator, care a predominat semnificativ în forma mixtă, comparativ cu alte forme ale ARe. Concluzii. În formă mixtă a predominat VSH (31,5±0,22), PCR (64,71±0,16) şi fibrinogenul (4,11±0,07). Dereglările în statusul imun celular au demonstrat proliferarea clonei celulare CD2 şi CD22 pe fundalul scăderii CD4 şi CD8, cu menţinerea valorilor normale ale CD3, pe când diferenţe în statusul imun umoral între grupuri nu a fost determinate, în afară de creşterea concentraţiei IgA peste valorile fiziologice ale normei.