Stabilirea diagnozei de osteoporoză anterior fracturii osteoporotice la pacienţii din Republica Moldova

Abstract

Summary. A diagnosis of osteoporosis and assess the presence of risk factors for osteoporotic fracture in patients with previous non-traumatic femoral fracture.

Scopul lucrării: a evalua prezenţa diagnozei de osteoporoză şi a factorilor de risc pentru osteoporoză anterior fracturii la pacienţii cu fractură femurală atraumatică. Material şi metode. Au fost evaluaţi 67 de pacienţi cu fracturi femurale atraumatice, internaţi în secţia de traumatologie. Pentru a exclude tipurile fracturilor cauzate de anotimpul iernii, am evaluat doar pacienţii internaţi în secţie în perioada mai–octombrie 2008 şi 2009. Pentru toţi pacienţii, forţa traumatizantă a fost de maximum căderea de la înălţimea propriului corp, deci toate fracturile date le putem clasifica în categoria celor atraumatice. Toţi bolnavii au fost internaţi în secţie în medie la 3 ore după traumă, durata internării a fost de 23,5±13,8 zile. În toate cazurile am interogat cu grijă pacienţii dacă diagnoza de osteoporoză a fost stabilită anterior fracturii. În caz de răspuns afirmativ, i-am întrebat ce tratament a fost indicat. De asemenea, a fost anchetat prezenţa altor patologii concomitente, fiind evaluată prezenţa factorilor de risc pentru osteoporoză. Rezultate. Vârsta medie a pacienţilor a fost de 76,8±7,4 ani, 23,9% au fost bărbaţi şi 76,1% – femei. Am remarcat că la bărbaţi fracturile osteoporotice apar în medie cu 7,1 ani mai devreme decât la femei (71,5±7,2 versus (vs) 78,6±7,1, р=0,00014). Nici un pacient inclus în studiu nu a fost diagnosticat cu osteoporoză anterior fracturii, respectiv nici unul nu a folosit tratament antiosteoporotic şi nu şi-a corectat factorii de risc. În 92,3% cazuri a fost efectuat tratament chirurgical: 44,4% au suportat extensie scheletică, 32,5% – osteosinteză şi 15,4% au beneficiat de protezarea articulară. 7,7% au primit tratament conservativ. Analiza factorilor de risc pentru osteoporoză a demonstrat că anterior fracturii fiecare bărbat avea în medie 2,8±0,7 factori de risc (fumatul, abuzul de alcool frecvent, diareea, disfuncţii erectile, tratament cu glucocorticosteroizi, fracturi osteoporotice la rudele apropiate). La femei au fost relevate în medie 1,7±0,4 factori de risc. Cei mai des întâlniţi au fost: menopauza (63%), micşorarea staturii (31%), fracturile atraumatice la rude (22%), alte antecedente de fracturi (24%), fumatul (11%), tratamentul de durată cu glucocorticosteroizi (4%), episoade de diaree cronică (4%), abuzul de alcool (2%). Majoritatea pacienţilor (97,7%) în momentul fracturii erau la supravegherea medicului de familie. Mortalitatea spitalicească a constituit 8,1% – 2 cazuri de tromboembolism pulmonar şi un caz de infarct miocardic acut. În decursul primului an de după fractură au decedat 17,9% din pacienţi. Mortalitatea totală din aceeaşi perioadă a constituit 26%. Concluzii. Fracturile atraumatice în regiunea proximală a femurului apar deci la vârsta medie de 77,3±7,5 ani, la bărbaţi cu 7 ani mai devreme decât la femei. Mai mult de 92% din pacienţi au suportat o corecţie chirurgicală. Fiecare al 4-lea bolnav decedează în primul an de după apariţia fracturii. Până la fractură 97,7% se aflau la supravegherea medicului de familie cu mai multe patologii, dar nici unul nu a fost diagnosticat sau tratat de osteoporoză. Toate cele menţionate susţin actualitatea problemei acute a osteoporozei în populaţia de vârstă înaintată a Republicii Moldova şi necesitatea întreprinderii unor măsuri concrete de prevenire a fracturilor atraumatice.