Cercetarea agenţilor patogeni în funcţie de formele clinice ale artritei reactive

Abstract

Summary. Joint disorders are among the most common chronic diseases of society. Health and social significance of chronic arthritis is caused by continuous growth rate, propensity to chronic, progressive trend with a drop in work capacity, medical and social costs.

Actualitate. Afecţiunile articulare se numără printre cele mai răspândite maladii cronice ale societăţii. Impactul medical şi social al artritelor cronice este determinat de creşterea continuă a frecvenţei, a predispunerii spre cronicizare, de evoluţia progresivă cu o scădere bruscă a capacităţii de muncă, de cheltuielile medicale şi financiare importante. Material şi metode. Pentru atingerea scopului şi obiectivelor studiului, a fost creat un lot din 161 de pacienţi cu diagnosticul cert de artrită reactivă. Pacienţii s-au aflat la tratament în secţia de reumatologie a IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime” în anii 2006-2010. Artrita urogenitală a fost diagnosticată la 97 persoane (60,24%), cea enterocolitică – la 31 (19,25%), şi cea mixtă – în 33 cazuri (20,49%). Rezultate. Ch. trahomatis a fost detectată mai des în formele urogenitală şi mixtă de artrită (24,22%, p<0,001 şi, respectiv, 13,66%, p<0,01, faţă de 3,73% la cea enterocolitică), cu puterea de conexiune cu tipul de artrită, care a atins gradul de semnificaţie statistică (indicele Kendall-Tau = 0,98; p<0,001). U. urealyticum a fost depistată preponderent la pacienţii cu artrită urogenitală (4,35%, p<0,05) şi mixtă (13,04%, p<0,01), cu o conexiune majoră pentru forma mixtă a artritei reactive (indicele Kendall-Tau = 0,96; p<0,001). M. hominis, ca şi U. urealyticum, a prezentat incidenţă crescută preponderent la pacienţii cu artrită urogenitală (8,7%, p<0,01) şi mixtă (6,83%, p<0,05), cu o conexiune pentru forma urogenitală a artritei reactive (indicele Kendall-Tau = 0,91; p<0,01). Concluzii. Artrita reactivă se caracterizează printr-o diversitate a manifestărilor clinice articulare, exprimându-se prin 3 variante clinice: urogenitală, enterocolitică şi mixtă, dintre care forma mixtă corelează cu evoluţia clinică mai severă, urmată de cea urogenitală şi de cea enterocolitică.