Efectele medico-biologice ale produşilor de dezintegrare a radionuclizilor asupra persoanelor participante la lucrările de lichidare a consecinţelor avariei de la Cernobâl

Abstract

Efectele nocive ale radiaţiei ionizante includ afecţiunile provocate de radiaţia ionizantă propriuzisă (α, β, γ, neutroni, raze X) şi de produsele de dezintegrare radioactivă (PDR). PDR prezintă un amestec din mai mulţi radioizotopi, proprietăţile cărora depind de vârsta lor şi de condiţiile de dezintegrare. Radionuclizii (radioizotopii) pătrund în organismul uman prin multiple căi: radiere generală externă, inhalare, ingestie, prin epiderm, inclusiv prin plăgi. În accidentele nucleare cele mai frecvente căi sunt iradierea externă, inhalarea şi ingestia, situaţie care s-a creat şi la accidentul de la CAE de la Cernobâl din 26 aprilie 1986. Gradul de afectare este în funcţie de mărimea dozei absorbite, forma de distribuţie şi timpul de modelare a PDR, de componenţa nuclizilor. PDR au accesibilitate biologică diferită: înaltă, medie, joasă, cele cu accesibilitate joasă fiind mai puţin solubile şi mai puţin toxice. Emanările radioactive în cazul exploziilor nucleare, inclusiv la cea de la Cernobâl, au accesibilitate biologică înaltă şi odată cu creşterea vârstei PDR creşte şi toxicitatea lor. Radionuclizii, pătrunzând în organismul uman, se încadrează în procesele metabolice la fel ca şi analogii lor stabili din organism şi provoacă modificări fizico-chimice şi biologice. Mai rapid se acumulează PDR „tinere” (cu o durată de viaţă scurtă) şi mai încetinită este acumularea celor mai „în vârstă”(cu o durată de viaţă îndelungată – până la sute de ani). Ultimele se acumulează în special în schelet. Reacţia organismului la încorporarea radionuclizilor are loc în trei stadii: reacţia fizică, cea biofizică şi modificările biologice. După 25 ani de la catastrofa de la Cernobâl, la participanţii la lucrările de lichidare a consecinţelor avariei de la CAE din Cernobâl (PLCAC) distingem modificări biologice. Analiza morbidităţii înregistrate în anii 1995-2010 atestă o înrăutăţire a stării sănătăţii PLCAC, care se exprimă prin creşterea numărului maladiilor cronice netumorale. Nivelul cumulativ al maladiilor cronice este: în 1995 – 2197 cazuri, în 2000 – 2966 şi în 2010 – 4338 cazuri şi diferă atât numeric, cât şi după nozologii. În primii ani după participarea la lucrările vizate, la PLCAC se înregistrau preponderent dereglări funcţionale ce coincideau cu al doilea stadiu de reacţie a organismului la încorporarea radionuclizilor. În ultimii ani s-au instalat maladii cronice cu modificări organice – faza modificărilor biologice. Însă nu s-a putut stabili o corelaţie a creşterii maladiilor neurologice, psihice, endocrine, inclusiv ale organelor interne, cu doza de radiaţie înregistrată oficial în documentaţia PLCAC, dar şi cu perioada de participare.