Indicii metabolismului mineral în osteodistrofia renală la pacienţii cu boală cronică renală sub hemodializă iterativă

Abstract

Summary. Purpose of this study was to determine the biochemical changes in osteoarticular pathology in patients undergoing hemodialysis (HD) to determine risk factors that may influence their development and linking with international guidelines National Kidney Foundation Dialysis Outcomes Quality Initiative (KDOQI).

Scopul lucrării: determinarea modificărilor biochimice în patologia osteoarticulară la pacienţii hemodializaţi (HD), determinarea factorilor de risc ce pot influenţa dezvoltarea lor şi corelarea cu recomandaţiile ghidurilor internaţionale „National Kidney Foundation Dialysis Outcomes Quality Initiative (KDOQI)” şi naţionale. Material şi metode: Obiectul studiului au fost 106 pacienţi (60 bărbaţi, 46 femei), cu vârsta medie 43,4±12,5 ani şi durata medie a tratamentului la hemodializă de 8,04±4,8 ani. Procedura de dializă standard cu bicarbonat în secţiile de hemodializă ale IMSP Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă şi Centrul de Dializă şi Transplant Renal IMSP SCR. Protocoalele clinice practice şi tipul de dializă a fost similar: concentraţia Ca 1,75 mmol/l, Na 140,00 mmol/l, Cl 109,5 mmol/l, K 2,0 mmol/l, Mg 1,00 mmol/ l, CH3COOH 6,0 mmol/l, HCO3 32,0 mmol/l, aluminiu <0,02mg/l. Procedura standard de HD – la monitoarele „Fresenius 4008 B şi 4008 S” cu filtre F-6HPS, F-7. Acordul informat a fost obţinut. Nivelul calciului seric a fost apreciat conform concentraţiei albuminei după formula: CAlb(mmol/l) = Cat.+0,2X(40-Alb.ser.). PTHi a fost determinat prin metoda radioimunometrică, valorile normale – în limitele 16-62 pg/ml. Concentraţia fosforului, fosfatazei alcaline totale (FAt) au fost apreciate prin metoda automată. Pentru determinarea calcificărilor extrascheletale şi a fracturilor la nivelul scheletului axial şi periferic a fost efectuat examenul radiologic în incidenţe frontală şi laterală a scheletului, examenul ecocardiografic al cordului şi al vaselor magistrale, tomografia computerizată. Rezultate. Cercetând nivelul seric al indicilor metabolismului mineral, am obţinut următoarele rezultate; 39% din pacienţi au fost depistaţi cu semne caracteristice hiperparatiroidismului secundar (HPTs), (PTHi >450 pg/ml), 30,4% din bolnavi au fost diagnosticaţi cu semne caracteristice turnoverului osos scăzut PTHi <150 pg/ml. Media (M) PTHi-ului seric la pacienţii cu hiperparatiroidism secundar a fost de 1040 pg/ml (cel recomandat – 150-300 pg/ ml).[2] Hipercalcemia (>2,4mmol/l) în studiul nostru a fost determinată la 7,4% din pacienţi, hipocalcemia (<2,1mmol/l) – la 37,9% (cifrele recomandate – 2.10–2.40 mmol/l). Nivel sporit al fosfaţilor (P>1,8 mmol/l) a fost determinat la 52,4% din pacienţii cercetaţi (cel recomandat – 1.13–1.78 mmol/l). Valorile recomandate de ghidurile internaţionale KDOQI [7] au fost determinate: pentru valoarea serică a PTHi – la 30,6% din pacienţi şi la 54,7% pentru valoarea calciului seric. Normofosfatemia a fost determinată la 47,6%, valoarea produsului Ca X P recomandat a fost depistat la 73% din pacienţi. Indicele masă corporală (IMC) <23 a fost determinat la 19,2% din pacienţii cercetaţi. În 32,6% din cazuri au fost depistate fracturi ale corpurilor vertebrelor, care au corelat pozitiv cu valorile sporite de PTH (>550 pg/ml) şi cu durata tratamentului la hemodializă (p<0,05). Leziuni vasculare caracteristice, cu afectarea vaselor de calibru mare (segmentele abdominale, toracice ale aortei, art. iliace, art. femurale) au fost determinate, prin examenul radiologic şi cel ecografic, la 83,7% din bolnavi. Arterele de calibru mediu (radiale, tibiale) au fost afectate de depozite de pirofosfat de calciu la 40,8% din pacienţii investigaţi. Studiul nostru a dovedit o corelaţie semnificativă a calcificărilor vasculare cu durata tratamentului la dializă (p <0,001). Persoanele care au iniţiat tratamentul de substituţie, până a dezvolta complicaţii (pericardită uremică, hemoragie, hiperkaliemie), au avut mai puţine calcificări vasculare (30.7%) comparativ cu pacienţii cu complicaţii (69,3%, p<0,05). Concuzii. Studiul efectuat a demonstrat prezenţa tulburărilor metabolismelor mineral şi osos la peste 70% din pacienţii aflaţi la tratament prin hemodializă. 39% din ei suferă de leziuni osoase cu turnover osos sporit, PTH>450 pg/ml, la 30,4% din bolnavi au fost depistate leziuni osoase cu turnover osos scăzut, PTH <150 pg/ml. Durata tratamentului la HD a dovedit o corelaţie pozitivă cu prezenţa calcificărilor în vasele de calibru mare şi de calibru mediu. Fracturile la nivelul scheletului axial au fost depistate la 32,6% din pacienţii incluşi în studiu şi au avut o corelaţie pozitivă cu durata tratamentului la dializă.