Patologia endocrină asociată autoimună

Abstract

Summary. Autoimmune etiopathogenesis is still most frequently occurring and more common for both rheumatic diseases and endocrine.

Actualitate. Etiopatogenia autoimună este tot mai frecvent întâlnită şi este comună pentru mai multe maladii atât reumatice, cât şi endocrine. Material şi metode. În SCM „Sfânta Treime” au fost investigaţi şi supravegheaţi 25 de pacienţi, dintre care: 17 femei şi 8 bărbaţi, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 70 de ani. Cea mai frecventă asociere a patologiei autoimune endocrine a fost înregistrată la 11 pacienţi (6 femei şi 5 bărbaţi) cu afecţiunea glandei tiroide şi diabetul zaharat. La 9 pacienţi – asociere de patologie endocrină cu alte maladii autoimune reumatologice. Astfel, la 6 femei şi 3 bărbaţi a fost diagnosticată hipotiroidia autoimună, diabetul zaharat şi artrita reumatoidă seropozitivă. Rezultate. La examenul clinic al pacienţilor s-a constatat frilozitate, lentoare fizică şi în gândire, somnolenţă, constipaţii, dereglări de memorie, tegumente reci, palide cu nuanţă carotenică, bradicardie, mărirea limitelor cardiace, confirmate şi la examenul radiologic. De asemenea, au fost depistate modificări şi la examenul paraclinic: voltaj redus de unde ECG, TSH în ser variind între 15,0 şi 45,0 (N 0,17 – 4,05 mU/1), iar T3 şi T4 totali scăzuţi sau în limite normale, anticorpii antitireoglobulina şi antitireoperoxidaza au depăşit limita normală. La aceşti pacienţi depistarea hiperglicemiei în profilul glicemic şi HbA1c crescută au confirmat diagnosticul de diabet zaharat. La pacienţii investigaţi s-a înregistrat dislipidemie: hipercolesterolemie, scăderea fracţiei HDL şi creşterea LDL-colesterolului, precum şi hipergliceridemie. Hemoleucograma a indicat prezenţa anemiei feriprive la mai mult de jumătate din pacienţi (n14), iar la o treime din aceştia şi anemia B12 şi acid folic – deficitară, fapt ce confirmă geneza autoimună a acestor maladii asociate. La pacienţii cu artrită reumatoidă s-au înregistrat titre crescute ale proteinei C reactive şi a factorului reumatoid depistat prin latex-test şi testul Waaler-Rose. Concluzii. Frecvenţa maladiilor endocrine asociate este impunătoare. La bază se află factorul genetic şi patogenia autoimună. Aceste maladii asociate sunt, de obicei, cu caracter de insuficienţă endocrină, incluzând hipotiroidia, diabetul zaharat, hipocorticismul. Se observă o creştere a incidenţei maladiilor autoimune asociate odată cu înaintarea în vârstă. După 60 de ani asemenea asocieri se întâlnesc şi la pacienţii cu artrită reumatoidă. În diagnosticarea acestor patologii asociate sunt de mare valoare atât anamnesticul, cât şi datele de laborator şi ale investigaţiilor instrumentale.