Rolul oxidului nitric în boala de reflux gastroesofagian

Abstract

Summary. Nitric oxide is a simple heterodiatomic molecule, composed by an atom of Nitrogen and one of Oxygen, with multiple and various effects in human biology; an biologic mediator, which is involved in various pathological and pathophysiological processes. In GERD the NO participates in the esophagian dysmotility adjustment, could be appreciated as a marker of inflammatory process in esophagus; it plays an citopretective role.

Oxidul de azot sau oxidul nitric (NO) este o moleculă simplă heterodiatomică recunoscută recent, formată dintr-un atom de oxigen şi un atom de azot, cu multiple şi variate efecte în biologia umană. Este unul dintre cei mai importanţi mediatori biologici, implicat în multiple procese fiziologice şi patofiziologice. Oxidul nitric este una dintre cele mai mici molecule din natură, cu masă moleculară egală cu 30 Daltoni, de aceea trece uşor prin membrana celulară. Durata de viaţă a oxidului nitric este scurtă: în ţesuturile biologice – până la 5- 6 sec, în sol. NaCl – de la 6 până la 30 sec. Un aspect intrigant al moleculei NO este posibilitatea sa de a media evenimentele fiziologice normale şi, în acelaşi timp, de a fi foarte toxic. În sistemele biologice oxidul nitric se formează din reacţia de transformare a aminoacidului L-argininei în L-citrulină în prezenţa oxigenului şi a NADPH, proces catalizat de sintezele oxidului nitric (NOS). Izoenzimele neuronală (nNOS) şi endotelială (eNOS) sunt constitutive, citoplazmatice, prezente în permanenţă în celule şi activitatea lor depinde direct de concentraţia intracelulară a ionilor de calciu şi calmodulină. Oxidul nitric sintetizat de iNOS participă la instalarea proceselor inflamatorii în diverse maladii ale canalului digestiv: colita ulcerohemoragică, boala Cron, gastrita de reflux, esofagita de reflux. Efectele oxidului nitric în sistemul digestiv: asigură activitatea motorie a tractului gastrointestinal, participă in transmiterea impulsurilor neuronali (nNOS), reglează tonusul vascular al sistemului digestiv (eNOS), posedă acţiune citoprotectoare. Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) reprezintă o maladie cronică recidivantă, cauzată de mecanisme complexe de perturbare a motilităţii tractului digestiv superior, cu retropulsia conţinutului gastric sau intestinal în esofag. În esenţă, BRGE este o afecţiune motorie esofagiană, care apare în urma relaxării inadecvate a sfincterului esofagian inferior. În ultimele 2 decenii, cunoştinţele referite la BRGE au făcut un salt enorm. Patogenia BRGE este complicată. Este constatat faptul că incapacitatea SEI (scăderea presiunii bazale) şi relaxarea spontană a esofagului sunt determinate de nivelul oxidului nitric. În BRGE cantitatea de NO este crescută şi depinde de severitatea esofagitei. NO provoacă relaxarea spontană a esofagului în faza interdigestiei, influenţând complexul motor migrant. Inervaţia esofagului este complicată. De rând cu sistemele nervoase simpatic şi parasimpatic, au fost descoperiţi neuronii neadrenergici-necolinergici (NANC), mai târziu numiţi nitroxidergice. Relaxarea esofagului şi SEI este determinată de receptori NANC, în care rolul de mediator îl joacă oxidul nitric. Acesta este eliberat de neuronii speciali (NANC), localizaţi in plexul intramural, numiţi de tip Dogheli. Stimularea neuronilor măreşte sinteza oxidului nitric, care pătrunde în stratul muscular şi activează guanilatciclaza solubilă care, la rândul ei, activează sinteza guanidinmonofosfat ciclaza (cGMF). Creşterea nivelului de cGMF micşorează concentraţia ionilor de calciu în citoplazmă şi afectează legătura dintre actină şi miozină, astfel provocând relaxarea SEI. Concluzie. Oxidul nitric joacă un rol important în reglarea motricităţii esogastrice, participă in reglarea microcirculaţiei esofagiene, poate fi considerată ca marker al procesului inflamator din esofag.