Hipertrofia ventriculului stâng sub tratament combinat cu eprosartan şi indapamidă

Abstract

Summary. The carried out study monitored and demonstrated through repeated echography examinations certain positive effects of combined antihypertensive treatment with Eprosartan and Indapamid on the arterial pressure values (functional modifications)as well as on the left ventricule hypertrophy (structural changes) beginning with the 6th month of therapy. This positive trend was later continued,that being confirmed by the data gained at 12 months from the treatment initiation.

Rezumat. Studiul a urmărit şi a demonstrat, prin control ecografic reluat, efectele benefice ale tratamentului antihipertensiv ce a combinat eprosartranul cu indapamida, relevante atât asupra valorilor tensiunii arteriale (modificările funcţionale), cât şi asupra indicilor ecocardiografici ai hipertrofiei ventriculului stâng, evidente deja în a 6-a lună de curaţie. Schimbările pozitive se consolidează în continuare, evoluţie ce s-a confirmat prin datele fixare după 12 luni de medicaţie. Scopul lucrării: evaluarea hipertrofiei ventriculului stâng sub efectele tratamentului cu Eprosartan combinat cu Indapamidă. Material şi metode. Am efectuat un studiu prospectiv monocentric al pacienţilor hipertensivi, trataţi cu combinaţia eprosartran 600-1200 mg + indapamidă 2,5-5 mg/zi. Durata supravegherii subcurative – 12 luni. Pacienţii înrolaţi în studiu au fost monitorizaţi prin examen ecocardiografic, realizat iniţial şi la intervalul de 6 şi de 12 luni. Am analizat un lot din 51 de pacienţi, inclusiv 27 (52,94%) de bărbaţi şi 24 (47,06%) de femei, ce aveau vârste cuprinse între 38 şi 65 de ani (media de vârstă – 50,65±0,97 ani). Rezultate. Am asistat la o reducere evidentă a valorilor tensionale la pacienţii incluşi în studiu. Valorile medii ale tensiunii arteriale sistolice au fost 160,71±2,09 mm Hg la momentul iniţierii tratamentului antihipertensiv cu eprosartran şi indapamidă, 147,38±1,35 mm Hg peste 6 luni (p<0,01) şi 139,71±1,54 (p<0,001) peste 12 luni. Există şi o diferenţă statistic veridică între valorile TA sistolice peste 6 şi 12 luni (p<0,05). O evoluţie similară a fost caracteristică şi pentru TA diastolică: 96,86±0,99 mm Hg iniţial, 91,29±0,91 mm Hg peste 6 luni (p<0,01) şi 88,75±0,98 mm Hg peste 12 luni (p<0,01). Luând în consideraţie prezenţa unei reduceri semnificative a valorilor tensionale, am urmărit indicii hipertrofiei ventriculului stâng. Indicele masei miocardului ventriculului stâng (IMMVS) a fost iniţial 154,05±2,63 g/m2, a devenit 137,26±2,35 g/m2 peste 6 luni (p<0,001) şi s-a redus în continuare până la 128,25±2,50 g/m2 peste 12 luni de tratament combinat (p<0,001). Reducerea dinamică a IMMVS a fost statistic semnificativă şi în perioada 6-12 luni de tratament (p<0,01). Indicele hipertrofiei ventriculului stâng în acelaşi timp nu a suportat modificări statistic veridice: 0,518±0,006 iniţial, 0,515±0,007 peste 6 luni şi 0,511±0,007 peste 12 luni (p>0,05 pentru toţi indicii). Această discrepanţă se explică prin evoluţia inversă a grosimii pereţilor ventriculului stâng, a septului interventricular (SIV) şi a peretelui posterior al ventriculului stâng (PPVS), în sistolă şi diastolă, pe fundalul reducerii volumului telediastolic al ventriculului stâng. Grosimea medie sistolică a SIV a fost 16,10±0,14 mm iniţial, 16,69±0,18 mm peste 6 luni şi 17,16±0,17 mm peste 12 luni (p<0,01). Grosimea medie diastolică a SIV a fost de 12,86±0,12 mm iniţial, 12,27±0,11 mm peste 6 luni şi 11,88±0,11 mm după 12 luni (p<0,01). Grosimea medie sistolică a PPVS a fost 18,08±0,14 mm iniţial, 18,69±0,16 mm (peste 6 luni) şi 19,20±0,19 mm (peste 12 luni) (p<0,01). Grosimea medie diastolică a PPVS a fost 12,69±0,09 mm iniţial, 12,22±0,09 mm peste 6 luni şi 11,96±0,11 peste la 12 luni (p<0,01). Volumul telediastolic s-a micşorat statistic semnificativ în dinamică, de la 122,86±3,09 cm3 iniţial până la 111,24±3,34 cm3 după 6 luni de tratament antihipertensiv combinat şi până la 104,81±3,15 cm3 peste 12 luni (p<0,001). Concluzii. Studiul efectuat a demonstrat că tratamentul antihipertensiv combinat cu eprosartran şi indapamidă are efecte benefice atât asupra valorilor tensiunii arteriale (modificările funcţionale), cât şi asupra indicilor ecocardiografici ai hipertrofiei ventriculului stâng, evidente deja în a 6-a lună de curaţie. Schimbările pozitive se consolidează în continuare, evoluţie ce s-a confirmat prin datele înregistrate după 12 luni de medicaţie. Examenul ecocardiografic a demonstrat că reducerea hipertrofiei ventriculare stângi este asociată cu micşorarea volumului telediastolic al ventriculului stâng şi cu o contracţie globală mai eficientă a peretelui ventricular.