Realizările şi perspectivele cardiologiei intervenţionale în Republica Moldova

Abstract

Rezumat. Studiul analizează experienţa acumulată în valorificarea tehnologiilor legate de cardiologia intervenţională din Republca Moldova şi expune unele sugestii care ar putea favoriza esenţial rezultatul utilizării procedurilor invazive de revascularizare miocardică cu minimalizării cazurilor de reabordări tardive. Pledoaria de suport este proliferarea acestor tehnologii prin deschiderea unor centre specializate în teritoriu.Descoperirea şi implementarea principiului de diagnostic şi tratament prin cateter a fost una dintre cele mai mari reuşite ale cardiologiei contemporane. Angioplastia transluminală percutană a devenit principala metodă de revascularizare miocardică, în lume fiind realizate anual cca 700-850 proceduri anual la un mln. de populatie. La moment în Institutul de Cardiologie al RM funcţioneaza două laboratoare de cateterism cardiac, dotate cu echipament modern, ceea ce a permis realizarea şi în ţara noastră a unui număr ascensiv de intervenţii diagnostice şi curative pe cord prin tehnici miniinvazive. Mai mult, în temeiul unui număr impunator de proceduri efectuate – cca 1500 de coronaroangiografii şi cca 400 de angioplastii anual efectuate în laboratorul din Chişinau – au putut fi elaborate şi sistematizate anumite criterii pentru obţinerea unor performanţe mai palpabile în tratamentul prin cateter, miza de referinţă fiind complicatiile care pot compromite sever rezultatul angioplastiei – restenoza şi tromboza intrastent. Pentru aceasta au fost elaborate criteriile de selectare a pacienţilor din categoriile de risc pentru aceste evenimente (celor cu DZ, artere de diametru mic, cu leziuni pe mari lungimi de vas, cu leziuni de bifurcaţii sau difuz calcificate, cu ocluzii cronice), care fiind completate cu o tactică adecvată de abordare tehnică, pot diminua substanţial aceste evoluţii. La cea de a doua prevedere se referă utilizarea raţionala a stenturilor farmacologice, sau în unele cazuri a baloanelor acoperite cu substanţă antirestenoză, precum şi implementarea la scară largă a ultrasonografiei intravasculare (IVUS), tehnologie de vârf în monitorizarea subcurativă a pacienţilor din categoria de risc a restenozei intrastent. Valorificarea şi răspândirea în teritorii a acestor tehnologii şi a experienţei acumulate ar putea favoriza esenţial rezultatul îndepartat, din care rezultă considerabile beneficii economice prin minimizarea cazurilor de reabordari tardive. Viitorul cardiologiei intervenţionale întrevede perspective clare prin crearea în teritoriul ţării a unor noi centre de cateterism cardiac cu regim de lucru non-stop, care să fie accesibile prin amplasarea lor geografică adecvată, prin instruirea în regim alert a echipelor mobile de urgenţă şi prin educaţia sanitară a populaţiei. În conexiune cu aceste evoluţii ar fi şi implementarea noilor tehnici miniinvazive de tratament al patologiilor cardiace structurale – defecte interseptale sau interatriale, stenoze sau insuficienţe valvulare, tehnici care devin tot mai larg utilizate în practica medicală din lume şi care vor minimiza consecinţele inerente metodelor chirurgicale.