Dozarea flavonozidelor prin metoda HPLC

Abstract

Obiectivul studiului: Retenţia în cromatografia de lichide este un proces complex, care implică interacţiuni ale speciilor din proba injectată atît cu faza mobilă, cît şi cu faza staţionară. Cunoaşterea mecanismului după care se desfăşoară procesul de retenţie are ca prim avantaj pentru analist posibilitatea predicţiei acestuia şi mai ales alegerea acelor condiţii experimentale pentru atingerea unor selectivităţi maxime între analiţi. Metoda HPLC prezintă avantaje faţă de alte metode de analiză deoarece se poate efectua simultan atât identificarea cît şi analiza cantitativă a substanţelor. Printre avantajele acestei metode mai sunt precizia, sensibilitatea, capacitatea de a măsura componentele individuale într-un amestec, buna separare a tuturor compușilor. Cromatografia de lichide de înaltă performanță (HPLC) a fost propusă ca o metodă pentru determinarea flavonozidelor în semințe de armurariu (Silybi fructus), în flori de gălbenele (Calendulae flores), în părți aeriene de mentă (Menthae piperitae folia seu herba) în părți aeriene de turiță (Agrimoniae herba) și în rădacini de tătăneasă (Simphyti radices). Materiale și metode: Cromatograf HPLC Shimadzu LC-20AD, coloană Phenomenex C-18, 150 x 4,6 mm, 5 μm, prevăzută cu o precoloană de aceeaşi tip, de 5 mm lungime. Faza mobilă izocratică a fost formată din 90% metanol şi 10% apă purificată şi s-a introdus în coloană cu un debit de 1 ml/minut. Pentru analiză au fost utilizate extracte hidroalcoolice din produsele vegetale: semințe de armurariu, flori de gălbenele, părți aeriene de mentă, părți aeriene de turiță rădacini de tătăneasă. Au fost utilizate standarde de flavonozide – hiperozida, rutozidă, luteolină, silibinină, qvercetină. Resultate: Au fost selectate condiții de separare cromatografică pentru fiecare produs, care au fost unificate pentru a putea fi utilizate la determinarea flavonozidelor în toate extractele luate în studiu. Au fost obținute cromatogramele extractelor hidroalcoolice a produselor studiate în condiții similare cu cele ale substanțelor de referință. Au fost evaluate valorile timpilor de retenție pentru picurile standardelor de referință, pentru facilitarea identificării acestor substanțe pe cromatogramele extractelor. Au fost evaluate ariile picurilor principale ale cromatogramelor extractelor în comparație cu ariile picurilor substanțelor de referință. În extractul din rădăcinii de tătăneasă conținutul total de flavonoide maximal se regăsește în recalcul la luteolină (4,9 – 5,5%); în extractul din părți aeriene de turiță conținutul total de flavonoide maximal se regăsește în recalcul la rutozidă (1,8 – 2,2%); în extractul din flori de calendulă conținutul total de flavonoide maximal se regăsește în recalcul la rutozidă (1,9%); în extractul din semințe de armurariu conținutul total de flavonoide maximal se regăsește în recalcul la rutozidă (2,2%); în extractul din părți aeriene de mentă conținutul total de flavonoide maximal se regăsește în recalcul la rutozidă (6,8 – 6,9%). Concluzie: Extractele hidroalcoolice din produsele vegetale studiate prezintă concentraţii totale însemnate de flavonozide, evidenţiate de analizele HPLC în raport cu standardele de referință. Distingem un conținut sporit de flavonoide în părțile aeriene de mentă, urmat de semințele de armurariu, apoi florile de calendula, părțile aeriene de turiță, și cea mai mica cantitate de flavonoide se regăsesc în semințele de armurariu.