Poziţia în timpul somnului a gravidei ca factor de risc al mortinatalităţii la termen

Abstract

Introducere. Poziţia în timpul somnului a gravidei poate fi un factor de risc potenţial modificabil al mortinatalităţii, în special pentru o sarcină la termen. Această constatare se referă la poziţia gravidei pe spate sau orice poziţie care nu este pe partea stângă [1, 2]. Subiectul actual a fost abordat în timpul Conferinţei Alianţei Mortinatalităţii, care a avut loc în 2017 în Irlanda. Astfel, s-a demonstrat că în timpul somnului pe spate uterul gravidei cu termenul avansat de sarcină comprimă aproape complet vena cavă inferioară[2]. Cu toate acestea, deşi acest lucru se observă la majoritatea femeilor, doar un număr mic de paciente prezintă sindromul venei cave inferioare. Datele examenului cu rezonanţă magnetică au arătat că femeile gravide sănătoase, fără hipotensiune arterială simptomatică, în timpul aflării pe spate menţin debitul cardiac datorită drenajului venos colateral, inclusiv prin vena azygos [2]. Debitul cardiac al mamei în timpul sarcinii avansate este cel mai mare în poziţia laterală din stânga, mediu ˗ în poziţia laterală pe dreapta şi cel mai mic atunci când mama doarme pe spate. [3] În ciuda unui număr mare de studii în acest domeniu, Stacey T. şi Mitchell E.A insistă asupra faptului că studiile de confirmare sunt necesare înainte de a se face recomandări pentru sănătatea publică [4]. Material şi metode. S-a efectuat un studiu prospectiv de decese ante- şi intranatale a le feţilor la termen în cadrul Institutului Mamei şi Copilului şi Spitalului Raional Ialoveni, în perioada ianuarie 2016 - aprilie 2018. Pentru a determina poziţia preferată în timpul somnului intervievării (autopsiei verbale) au fost supuse gravidele care au născut feţii la termen (începând cu 37 săptămâni de gestaţie). Lotul de bază a inclus 30 de femei cu moarte fetală intrauterină antenatală, grupul de control ˗ 70 de femei care au născut un copil viu. Rezultate şi discuţii. Respondentele au fost întrebate despre poziţia preferată în timpul somnului când aveau un termen avansat al sarcinii. În eşantionul total, majoritatea femeilor (88%) prefera să doarmă pe una dintre părţile laterale: 47% în poziţia combinată stânga şi dreapta, doar 22% exclusiv pe partea stângă şi 19% pe cea dreapta. O zecime din femeile gravide (11%) îşi permiteau somnul de noapte pe spate, dintre care 7% combinau somnul pe spate cu una dintre părţile laterale, 4% au preferat somn numai pe spate. O singură mamă gravidă nu putea să relateze poziţia preferabilă în timpul somnului, pentru ea travaliul s-a finisat cu naşterea unui nou-născut viu. Am considerat următorii factori de risc potenţiali ai decesului antenatal al fătului matur: somn doar pe spate sau în decubit dorsal (OR = 0,77, CI 0,08-7,72), somnul pe spate şi pe una dintre părţile laterale (OR = 0,93, CI 0,17-5, 08), somn numai pe partea dreaptă (OR = 1,47, CI 0,51-4,20). De asemenea, au fost luaţi în considerare factorii probabili de protecţie: somnul doar pe partea stângă (OR = 0,44, CI 0,14-1,45); o combinaţie de somn pe partea dreaptă şi pe partea stângă (OR = 1,44, CI 0,61-3,39). Durata medie a somnului pe parcursul nopţii nu a fost semnificativ diferită în grupul de studiu şi cel de control (7,3±0,29 vs. 7,57±0,21; t=0,76, p˃0,05). Somnul pe parcursul zilei nu a avut un impact statistic veridic asupra probabilităţii de finalizare a sarcinii cu deces antenatal al fătului: lipsa somnului in timpul zilei (OR = 1,34, CI 0,46-4,04), somnul rar in timpul zilei (OR = 0,64, CI 0,26-1, 61), somnul regulat pe parcursul zilei (OR = 1,33, CI 0,57-3,14). Concluzii: Studiul efectuat nu a determinat nicio asociere între poziţia preferată în timpul somnului a gravidei în termene avansate ale sarcinii şi riscul sporit al decesului antenatal al fătului. Suntem de acord cu opinia unor colegi străini că sunt necesare studii de confirmare înainte de a se face recomandări pentru sănătatea publică.