The problem of microbial antibiotic resistance

Abstract

Background. The antimicrobial resistance is a capacity of microbes (bacteria, viruses, parasites and fungi) to develop resistance, by a certain mechanism against the medication which were previously able to combine them, making treatment less efficient or completely ineffective. Objective of the study. The determination of microbial antibiotic problem at the contemporary stage. Material and Methods. A descriptive population research was carried out using epidemiological data from 30 countries in Europe and the Republic of Moldova that address this problem of microbial antibiotic resistance; a Metaanalysis has been carried out by combining and processing the data investigated and the sociological method by questioning the public. Results. The research results show a large variations in antimicrobial resistance in the EU depending on bacterial species, antibiotic classes and geographical region, where the highest is proven in Eastern and Southern EU countries, the smallest in north-West EU, and Acinetobacter species have the highest antibiotic resistance values of all the pathogens studied and most frequently reported is E.cole--44,2% followed by S.aureus-20,6%,K. Pneumoniae-11,3%, E.faecals6,8%,P.aeruginosa-5,6%,S pneumoniae-5,3%,E. fecium-4,5% and Acrobacter-1,7%. The incidence of microbial antibiotic resistance in Moldova is significantly higher than the official one in the EU. Conclusion. The problem of microbial antibiotic resistance requires more effective integration in order to optimize the prevention, surveillance and control of antibiotic-resistant micro-organisms infections by medical communities and governmental organizations.

Introducere. Rezistența antimicrobiană este capаcitatea microbilor (bacterii, viruși, paraziți și ciuperci) de a dezvolta rezistență printr-un anumit mеcanism, împotriva mеdicamentelor care anterior erau capabile să le combаtă, făcând tratamentul mai puțin еficient sau complet inеficient. Scopul lucrării. Constatarea problemei antibioticorezistenţei microbiene la etapa contemporană. Material și Metode. S-a realizat un studiu descriptiv populaţional, cu utilizarea datelor epidemiologice din 30 de ţări din Europa şi din Republica Moldova, ce abordează această problemă a antibioticorezistenţei microbiene; s-a efectuat o meta-analiză, prin combinarea şi prelucrarea datelor investigate şi a fost aplicată metoda sociologică, prin chestionarea publicului larg. Rezultate. Rezultatele cercetării demonstrează variaţii mari ale rezistenţei antimicrobiene în UE, în funcţie de speciile bacteriene, clasele de antibiotice şi de regiunea geografică. Astfel, cea mai înaltă rată se atestă în ţările de est şi de sud ale UE, cea mai mică fiind în nord-vestul UE, specia Acinetobacter prezentând cele mai mari valori de rezistenţă la antibiotice din totalul agenţilor patogeni studiaţi. Cea mai frecvent raportată este E.coli-44,2%, urmată de S.aureus20,6%, K. pneumoniae-11,3%, E.faecalis-6,8%, P.aeruginosa-5,6%, S pneumoniae-5,3%, E. faecium4,5% și specii Acinetobacter-1,7%. Incidenţa antibioticorezistenţei microbiene în Republica Moldova este net superioară celei oficial înrtegistrate în UE. Concluzii. Problema antibioticorezistenţei microbiene necesită o integrare mai eficientă pentru optimizarea prevenirii, supravegherii si a controlului infecţiilor, prin microorganisme rezistente la antibiotice, de către comunităţile medicale şi de către organizaţiile guvernamentale.