Anti-shock therapy in the treatment of an electrocuted patient

Abstract

Background. An electrical injury involves injuries of different degree that require immediate and complex therapeutic correction by a multidisciplinary team. Anti-shock therapy is primarily focused on organs of vital importance, and its quality determines the chances of survival of a patient. Objective of the study. To argue the importance of a qualitative and complex anti-shock therapy, performed in the first hours after the accident, aimed to correct acido-basic, infectious, thrombotic and hydric disorders etc. Material and Methods. The work was performed on a group of 36 patients with electrical injury, hospitalized in the period of 2015 - 2020. The analyzed characteristics were: antibiotic therapy used, the type of anticoagulant treatment, the type of acido-basic disorders, the number of infectious and thrombotic complications etc. Results. In 30 cases of 36 an aggressive volume substitution therapy was realized from the beginning, the basic indication was the presence of clinical signs of renal injury determined by myoglobinuria and hemoglobinuria secondary to rhabdomyolysis. As a result in 21 cases the aggressive volume substitution therapy lead to anemia, which was corrected by infusion of erythrocyte concentrate. 27 patients presented metabolic acidosis ameliorated by infusion of sodium bicarbonate solution. All patients received anticoagulant treatment and antimicrobial therapy. Conclusion. Anti-shock therapy is an essential element in the treatment of an electrocuted patient. Being aplicated early and correctly it increases the chances to survive the critical period post-electrical injury and subsequently contributes to the patient’s rehabilitation.

Introducere. Un electrotraumatism presupune leziuni de amploare diferită care necesită corijare terapeutică imediată, generală și complexă. Terapia antișoc este orientată prioritar spre organele de importanță vitală, iar calitatea acesteia determină șansele de supraviețuire a unui pacient. Scopul lucrării. Argumentarea importanței practicării unei terapii antișoc calitative și complexe, realizată în primele ore de la accident, orientată spre corijarea tulburărilor volemice, acido-bazice, infecțioase și trombotice etc. Material și Metode. Studiul a fost realizat în baza unui lot de 36 de pacienți internați în perioada 2015 - 2020 în cadrul IMSP SCTO. S-a efectuat analiza următoarelor date: antibioticoterapia indicată, tipul de tratament anticoagulant, tipul de dezechilibru acido-bazic, numărul complicațiilor infecțioase, trombotice etc. Rezultate. În 30 de cazuri din 36 s-a practicat din start o terapie agresivă de reechilibrare volemică, indicația de bază fiind prezența semnelor clinice de afectare renală, determinată de mioglobinuria și hemoglobinuria secundară rabdomiolizei. În 21 de cazuri reechilibrarea volemică sa soldat cu anemie, care a fost corijată prin perfuzia de concentrat eritrocitar. 27 de pacienți au prezentat acidoze metabolice ameliorate ulterior prin perfuzia de soluție de bicarbonat de sodiu. Toți pacienții au beneficiat de tratament anticoagulant și de terapia antimicrobiană. Concluzii. Terapia medicamentoasă antișoc este un element esențial în tratamentul unui pacient electrocutat, care fiind executată corect și precoce permite supraviețuirea pacientului în perioada critică postelectrotraumă, iar ulterior contribuie la reabilitarea maximă a acestuia.