Afecțiunea diastolică iminentă cardiotoxicității Doxorubicinice

Abstract

Introducere Cardiotoxicitatea Dx se manifestă prin periclitarea relaxării diastolice, ceea ce impune sistarea administrării acesteia la pacienţii suferind de boli oncologice. Scopul: Evaluarea in vitro a perturbărilor relaxării diastolice caracteristice cardiotoxicității Dx. Material şi metode Au fost analizate 2 loturi: martor şi cel cu Dx, a cîte 9 şoareci albi de laborator per lot. Afecțiunea Dx sa reprodus prin adm. i/p a Dx (doza cumulativă 16 mg/kg în 2 săptămâni, 2 inj./per săptămână în doza de 4,0 mg/kg). Cordul izolat a fost perfuzat în regim izovolumic sau de lucru respectiv după metoda Langendorff și Neely-Rovetto, fiind estimați indicii funcționali ai VS în cadrul diferitor probe de efort. Rezultate: Cardiotoxicitatea Dx s-a impus prin afectarea relaxării diastolice atestată și în regim fiziologic de perfuzie a cordului izolat manifestată prin creșterea PTDVS și a valorii stiffnessul-ui diastolic cu 168% și respectiv 109% în lotul cu Dx față de martor (fig. 1). Jetul aortic s-a redus cu 40,47%, fapt ce a determinat pe fondalul diminuării FC cu 31,65% și micșorarea DC cu 36,9% (fig. 2). Atât în regim fiziologic cât și în proba de efort cu presiunea de umplere a AS minimală (5 cm col.H2O) s-a atestat o depreciere indicelui velocității relaxării izovolumice -dP/dT față de lotul martor (fig 3). Concluzii: În plan funcțional cardiotoxicitatea Dx se impune prin afectarea diastolei, manifestările incipiente ale reducerii rezervei diastolice, fiind creșterea PTDVS, micșorarea -dP/dT max și periclitarea relației volum - presiune a VS, care depreciază perfuzia coronariană.