Inamicul tăcut al sănătății

Abstract

Introducere Sindromul Sjogren este o afecțiune autoimună care afectează glandele lacrimale și salivare. Acesta cauzează inflamarea acestor glande, precum și a altor țesuturi din organism. Adeseori, această boală apare acompaniată de alte afecțiuni Scopul lucrării Prezentarea cazului clinic cu Sindrom Sjogren asociat cu sindromul Meige la un pacient care a fost tratat în staționar. Material și Metode Datele anamnestice, clinice, paraclinice și colaborarea interdisciplinară au fost prelevate din fișa medicală. Pacientul a fost investigat prin evaluarea biologică (factorul reumatoid, Ac. Anti SS-A, Ac. Anti SS-B, AntiCCP, ANA, Ca seric, fosfotaza alcalina, testul Schirmer, osteodensitometria - DEXA. A fost studiată literatura de specialitate privind cazurile similare. Rezultate Femeie de 60 ani, a fost internată în secția artrologie, Spitalul Clinic Republican cu artralgii periodic, modificarea mirosului si gustului, vedere neclară, fotofobie, uscaciunea ochilor/gurii cu senzație de usturime,dificultate la vorbire, mestecare și înghițirea alimentelor, probleme digestive, uscăciune vaginală anterior, oboseală, parestezii. Pacienta se afla la evidență la neurolog cu diagnosticul -distonie focală, Sm Meige. Investigațiile biologice/imagistice confirmă diagnosticul de sindrom Sjoren, osteoporoză. Pacienta a fost tratată conform protocolului în vigoare cu efect pozitiv. Concluzii: sindromul Sjogren – exocrinopatie autoimuna cu evoluție progresivă, prognostic promițător. Rata moratlitatii – 1.15%. Rol important prezintă consulturile interdisciplinare, evaluările biologice. Ochiul uscat cauză comună a sindromul Meige și Sjogren.