Epidemiologia infecțiilor nosocomiale cu Staphylococcus meticilino-rezistent în Republica Moldova: Teză de doctor în științe medicale: 331.01 – Epidemiologie

Abstract

Actualitatea temei. Infecţiile asociate asistenței medicale (IAAM) au devenit una din problemele majore de sănătate publică din punct de vedere clinic, epidemiologic şi socioeconimic. Acestea constituie un capitol aparte de patologie reliefat mai pregnant în contextul progreselor medicinii moderne, determinate atât de diversitatea manevrelor efectuate în scop de diagnostic și terapeutic, dar și a utilizării neraţionale a antibioticelor, în special a celor cu spectru larg, ce conduce la selecționarea bacteriilor rezistente [1, 2, 3, 4, 5]. Infecțiile asociate asistenței medicale cauzate de microorganismele rezistente la antimicrobiene prezintă astăzi una dintre cele mai importante provocări pentru medicina modernă. O mare parte din infecțiile stafilococice sunt cauzate de unul dintre cei mai de succes agenți patogeni moderni – Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA) [6]. De la primele cazuri de MRSA înregistrate și până astăzi, amploarea problemei a crescut dramatic, incidența infecțiilor cauzate de MRSA atingând proporții endemice în unele spitale. În Europa, se observă, un gradient nord-sud, tulpinile de MRSA fiind rare în spitalele scandinave (<2%) și mult mai răspândite în spitalele din țările mediteraneene (> 40%) [7, 8, 9]. Deși în ultimii ani se indică o scădere a procentajului de tulpini de Staphylococcus aureus rezistente la meticilină în Uniunea Europeană/Spațiul Economic European (UE/EEA), de la media 19,6% înregistrată în anul 2014 - la 16,9% în 2017, totuși MRSA rămâne o provocare importantă la nivel european, nivelurile de MRSA fiind încă ridicate în mai multe țări, rezistența generală la preparatele antimicrobiene fiind în continuă creștere [10, 11, 12, 13]. În 2017, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) stabilește cele mai importante categorii de germeni multirezistenți pentru care se impune introducerea de noi posibilitati terapeutice, cu 3 niveluri de prioritate: critic, înalt și mediu, tulpinile de Staphylococcus aureus meticilinorezistent aparținând nivelului înalt [14, 15]. La scurt timp după apariția MRSA, s-a realizat că problema rezistenței la meticilină implică nu numai tulpinile de stafilococi coagulozo-pozitivi (SCP), dar, de asemenea, și tulpinile de stafilococi coagulozo-negativi (SCN). Deși la început, acestor specii de microorganisme li se acordau puțină importanță, fiind considerate parte din flora normală a pielii și a mucoasei nazale, astăzi datorită obținerii rezistenței la preparatele antibacteriene au devenit o sursă de îngrijorare pentru sistemul medical. Acestea sunt asociate în special cu utilizarea corpurilor străine, implante, care sunt indispensabile în medicina modernă [16, 17]. Creșterea ratelor de rezistență la antibiotice s-a dovedit a fi o problemă și mai mare pentru SCN decât pentru Staphylococcus aureus, limitând opțiunile terapeutice [18, 19]. S-a dovedit că rezistența la meticilină are un impact negativ asupra rezultatelor clinice și economice, în special în ceea ce privește morbiditatea și mortalitatea crescută și durata lungă a spitalizării, precum și cererea de intervenții suplimentare pentru a atenua impactul clinic [20, 21, 22, 23, 24, 25]. Situarea stafilococilor pe primele locuri în etiologia infecţiilor bacteriene, creşterea anuală a numărului de tulpini de stafilococi meticilino-rezistenţi şi apariţia unor tulpini rezistente la antibioticele antistafilococice de rezervă, încadrează această patologie în rândul bolilor infecţioase emergente [26, 27, 28, 29]. În Republica Moldova studiile privitor la incidența prin infecții cauzate de Staphylococcus meticilino-rezistent (MRS) sunt fragmentate [28, 29, 30]. Cunoașterea epidemiologiei locale în infecțiile cu Staphylococcus meticilino-rezistent, va contribui la conştientizarea problemei şi implimentarea măsurilor raţionale de supraveghere și control a patologiei date. [...]