Tratamentul diferenţiat al pacienţilor cu urolitiază

Abstract

Summary In this article, we compare three groups of patients with urolitiasis treated conservatively, endoscopically and by classic surgery method. We concluded that for an efficient treatment it is important to appreciate the size of the stone and the time persistence of the stone in the urinary tract. Introducere. Litiaza urinară este o patologie frecventă, ocupând locul I după bolile nespecifice inflamatorii ale rinichilor şi ale căilor urinare. Scopul studiului. Aprecierea corelaţiei între metoda de tratament în funcţie de dimensiunile, mărimea concrementului şi de durata de la debutul maladiei. Evaluarea particularităţilor litiazei urinare. Material şi metode: În studiu au fost incluşi 38 pacienţi cu litiază urinară, trataţi în SCMC. Lotul de pacienţi a fost divizat în 3 grupe: gr.I - 20 pacienţi trataţi conservativ (spasmolitice, forţarea diurezei, stimularea ureterului cu unde diadinam ice); gr.II - 5 pacienţi trataţi endoscopic: litoextractia cu ansa Dormia (2 cazuri combbinate cu ESWL); gr.III - 14 pacienţi trataţi chirurgical (4 pielotlitotomii: 2 nefrectomii, 4 ureterolitotomii, 3 cistolitotomii). Repartizarea pacienţilor după vârstă, durata medie a bolii, durata medie zi/pat, dimensiunile calculilor se prezintă după cum urmează: vezi tabela. Discuţii. Evaluând corelaţia între vârsta pacienţilor, durata bolii, dimensiunile calculilor, durata medie zi/pat s-a constatat că în grupa I pacienţii s-au adresat mai precoce; dimensiunile calculilor mai mici au avut o durată de tratament mai scurt. Pe când în grupa II şi III, cu durata bolii mai mare, tratamentul a fost mai îndelungat, necesitând interevenţii endoscopice, chirurgicale, în unele cazuri nefrectomii. Concluzii. Pacienţii cu durata bolii până la 1 an şi dimensiunile calculilor până la 6 - 7 mm pot fi trataţi cu succes conservativ. O perioadă mai îndelungată a bolii facilitează creşterea în dimensiuni a calculilor făcând tratamentul conservativ puţin eficient.