Pieloectazia la copii

Abstract

Summary The algorithm of diagnostics was produced on the basis of inspection 1241 children which allows to determine the reason and level of obstruction of the urinary system. Introducere . Pieloectazia provocată de dereglări urodinamice ale tractului urinar, în prezent se întâlneşte frecvent şi necesită un diagnostic diferenţial pentru aprecierea cauzei şi a nivelului de obstrucţie. Material şi metodă. Studiul a fost efectuat în baza evaluării a 1241 copii cu pieloectazie pe parcursul anilor 2000-2005. Sau analizat datele examinării clinico-paraclinice: examen clinic, ecografie, sonografie diuretică, urografie excretorie, cistouretrografie micţională, scintigrafie, inclusiv diuretică, raport calice-parenchim, cistometrie, cistografie, etc. Rezulate şi discuţii. De obicei, copiii se internează cu diagnosticul „Pieloectazie. Hidronefroză”, depistate ecografic, iar în faţa urologului apar mai multe întrebări: - este o dilatarea a cavităţilor renale sau diverse chisturi renale; - ce a provocat pieloectazia: obstrucţia tractului urinar, refluxul vezico-renal (RVR), diabetul insipid, etc.; - dacă este obstrucţie - la ce nivel (joncţiunea pielo-ureterală, vezico-uretrală, uretră sau vezica neurogenă); - în caz de obstrucţia joncţiunii pielo-ureterale - e funcţională sau organică, e necesar şi când trebuie aplicat tratamentul chirurgical. Am elaborat un algoritm de diagnostic diferenţial al pieloectaziei, în rezultatul implementării căruia, în lotul de 1241 copii - hidronefoza s-a depistat la 189, megaureterohidronefroza obstructivă - la 143, RVR - la 464, vezica neurogenă - la 174 copii. În caz de obstrucţiajoncţiunii pielo-ureterale (OJPU), pentru a diferenţia obstrucţia funcţională, am recurs la ecografie şi scintigrafie diuretică pe vezica goală (sonda vezicală) exlusă gravitaţia de cea organică. Din 189 copii cu OJPU, la 23 s-a depistat obstrucţia funcţională cauzată de inmaturitatea JPU. Pieloectazia la aceşti copii se menţine ani la rând, fără a progresa şi fără a afecta funcţia renală. La 156 copii s-a depistat obstrucţia organică care a necesitat intervenţie chirurgicală. La 22 pacienţi cu hidronefroză avansată s-a efectuat nefrectomia. În perioada pre- şi postoperatorie s-a apreciat raportul calice-parenchim. Concluzii: 1. Pentru un diagnostic precoce al pieloectaziei este necesar a efectua ecografia intrauterină, precum şi în primele 3 luni de viaţă ale copilului. 2. Copiii cu pieloectazie necesită un examen riguros, cu utilizarea mai multor metode diagnostice, ca: ecografia şi scintigrafia diuretică, urografia, cistouretrografia, raportul caliceparenchim, etc. 3. În perioada pre- şi postoperatorie în OJPU, aprecierea raportului calice-parenchim e un indice mai adecvat decât raportul bazinet-parenchim, deoarece mărimea bazinetului depinde de particularităţile anatomice şi de metodele de tratament chirurgical aplicate.