Regenerarea osoasă ghidată prin intermediul blocurilor osoase laminate autogene

Abstract

Rezumat. Reabilitarea implanto-protetică a pacienţilor edentaţi cu diverse forme de atrofie osoasă reprezintă o provocare actuală în implantologia orală. Scopul studiului constă în evaluarea volumului osos obţinut în urma procedurilor de grefare prin intermediul blocurilor corticale după tehnica Khoury. Material şi metode: Studiul a fost axat pe 10 pacienţi, cu atrofii ale crestelor alveolare ce necesitau proceduri de creare a ofertei osoase pentru reabilitarea implanto-protetică. Cele din urmă au fost efectuate prin tehnica Khoury, cu utilizarea blocurilor laminate instalate la distanţă de zona recipientă, cu umplerea spaţiului creat cu os autogen (50% din cazuri) precum şi în combinaţie cu xenogrefă (50% din cazuri). În urma analizei datelor calculate pe CBCT, a fost determinată prezenţa unei creste osoase cu o grosime de 4,54±0,28mm (la 1mm apical de vârful crestei) şi 6,5±0,4mm (la profunzimea de 4mm). La 8 din 10 pacienţi, implanturile au fost inserate în aceiaşi şedinţă, datorită posibilităţii fixării acestora în porţiunea apicală. Rezultate: În urma intervenţiei chirurgicale, a fost apreciată grosimea obţinută a crestei la aceleaşi niveluri determinate preoperator, care a constituit în mediu 9,5±0,26mm (la 1mm subcrestal) şi 10,85±0,29mm (la 4mm profunzime). La finele perioadei de vindecare, la aceleaşi niveluri lăţimea crestei a scăzut cu 0,51±0,14mm şi 0,63±0,17mm (p>0.05), şi a constituit 8,99±0,28mm şi 10,22±0,26mm. Concluzii: În urma datelor analizate, crearea ofertei osoase prin intermediului blocurilor autogene (tehnica Khoury) permite obţinerea unor rezultate previzibile şi a unui pat osos adecvat pentru inserarea implanturilor dentare. În cazul în care creasta alveolară a fost atrofiată (subţire) doar în porţiunea coronară (în 8 cazuri din 10), iar porţiunea apicală a fost suficient de groasă, inserarea implanturilor dentare simultan cu procedura de grefare nu a afectat integrarea grefei.

Summary. Implant–prosthetic rehabilitation of edentulous patients with various forms of bone atrophy is a current challenge in oral implantology. The aim of the study is to evaluate the bone volume obtained after grafting procedures using cortical blocks according to the Khoury technique. Material and methods: The study was focused on 10 patients with atrophies of the alveolar ridges that required procedures to create the bone supply for implant–prosthetic rehabilitation. The latter were performed using the Khoury technique, using laminated blocks installed at a distance from the recipient area, filling the space created with autogenous bone (50% of cases) and in combination with xenograft (50% of cases). Following the analysis of the data calculated on CBCT, the presence of a bone ridge with a thickness of 4.54±0.28mm (at 1mm apical from the top of the ridge) and 6.5±0.4mm (at a depth of 4mm) was determined. In 8 out of 10 patients, the implants were inserted in the same session, due to the possibility of fixing them in the apical part. Results: Following the surgery, the obtained thickness of the ridge was assessed at the same levels determined preoperatively, which constituted on average 9.5±0.26mm (at 1mm subcrestal) and 10.85±0.29mm (at 4mm depth) . At the end of the healing period, at the same levels the width of the ridge decreased by 0.51±0.14mm and 0.63±0.17mm (p> 0.05), and was obtained 8.99±0.28mm and 10.22± 0.26mm. Conclusions: Following the analyzed data, the creation of bone supply through autogenous blocks (Khoury technique) allows to obtain predictable results and a suitable bone bed for the insertion of dental implants. If the alveolar ridge is atrophied (thin) only in the coronary portion (in 8 cases out of 10), and the apical portion is thick enough, the insertion of dental implants simultaneously with the grafting procedure does not affect the graft integration.