Statutul actual al materialelor pentru coafajul pulpar al dinţilor permanenţi

Abstract

Rezumat Caria dentară este o maladie multifactorială cu o prevalenţă crescută la nivel mondial. Ea induce demineralizarea straturilor dure ale dintelui; netratată, caria devine profundă şi poate conduce la inflamaţia pulpei dentare. Metodele clasice de tratament prevăd îndepartarea completă a dentinei ramolite din cavitatea carioasă, iar în caz de expunere a pulpei-pulpectomia. În prezent, strategiile de tratament a cariei profunde şi a pulpei expuse în urma procesului carios, devin tot mai conservatoare şi tind să evite pulpectomia. Aceste modificări provin dintr-o înțelegere mai bună a răspunsului defensiv și reparator a complexului pulpo-dentinar, ca urmare a iritării mecanice sau carioase. Astfel se dă preferinţă metodelor biologice (conservatoare) de tratament, cu păstrarea vitalităţii, integrităţii şi funcţionalităţii pulpei dentare, mai ales după apariţia materialelor noi, cu rezultate promiţătoare. În acest articol se vor descrie atît materialele tradiţionale pentru coafajul pulpar (hidroxidul de calciu) cît şi cele moderne (pe bază de mineral-trioxid-agregat şi derivatele lui).

Summary Dental caries is a multifactorial disease with a high prevalence worldwide. It induces the demineralization of the hard layers of the tooth; untreated, caries becomes deep and can lead to inflammation of the dental pulp. Classical treatment methods require the complete removal of softened dentin from the carious cavity, and in case of exposure of the pulppulpectomy. Currently, treatment strategies for deep caries and carious exposure of the pulp are becoming more conservative and tend to avoid pulpectomy. These changes come from a better understanding of the defensive and repair response of the pulpo-dentinal complex, as a result of mechanical or carious irritation. Thus, preference is given to biological (conservative) methods of treatment, preserving the vitality, integrity and functionality of the dental pulp, especially after the appearance of new materials, with promising results. This article will describe both traditional materials for pulp capping (calcium hydroxide) and modern ones (based on mineral-trioxide-aggregate and its derivatives).