Mucozita periimplantară în perioada de osteointegrare a implantelor dentare și consecințele ei

Abstract

Introducere: La reabilitarea persoanelor edentate implantele dentare endoosoase sunt utilizate tot mai fecvent, popularitatea lor fiind în ascensiune. Paralel cu succesele obținute acest gen de tratament este însoțit de complicații inflamatorii. Pe parcursul funcționării restaurărilor implanto–purtate a fost demonstrată pătrunderea bacteriilor din sulcusul periimplantar prin microfisura „abatment–implant” în spațiul intraimplantar, ultimul fiind numit „rezervor de infecție”. Concomitent a fost demonstrat că această comunicare este bi–direcțională. Contaminarea spațiului intraimplantar cu bacterii din cavitatea bucală e posibilă și în timpul inserării implantelor. Prin cercetările efectuate a fost demonstrat că la sfîrșitul perioadei de osteointegrare microflora în spațiul intraimplantar a fost prezentă în 83% implante (Topalo E., 2018). Scop: Evidențierea manifestării mucozitei periimplantare și consecințelor ei pe parcursul osteointegrării implantelor dentare. Material și metode: În studiu au fost incluse 108 (54±1,32 ani) persone cărora în diferite sectoare ale maxilarelor pe parcursul anului 2017 au fost instalate 254 implante dentare endoosoase de stadiul doi. Numărul de implante instalate per/pacient a variat între 1 și 5, în mijlociu — 2,3 implante. Evoluția osului crestal periimplantar a fost studiată prin comparația datelor radiografice preoperator, după instalarea implantelor și la a doua etapă chirurgicală. În dependență de manifestările inflamației pacienții au fost repartizați în subgrupe: hiperemie (gingivită infiltrativă), abces primar (gingivită abcedantă primară), abces recidivant (gingivită abcedantă recidivantă — periimplantită),fistulă (expus parțial șurubul de acoperire — periimplantită), pîlnie+fistulă (periimplantită), dehiscență (expunerea completă a platformei implantului — periimplantită). Rezultate: Studiul efectuat de către noi a demonstrat o frecvență sporită a complicațiilor inflamatorii pe parcursul perioadei de osteointegrare — la 39,4% implante. Studiile, publicate în literatura de specialitate, referitor la complicațiile pe parcursul osteointegrării, preponderent sunt axate pe influența expoziției timpurii a șurubului de acoperire asupra osului periimplantar. Autorii menționează că, această complicație se produce spontan, fără vreo cauză, adică de la sine. Este posibil oare așa ceva?. Concluzii: În limita datelor obținute considerăm că, contaminarea microbiană a spațiului intraimplantar are un rol hotărîtor la demararea proceselor inflamatorii în perioada osteointegrării implantelor. Infecția și toxinele ei prin fisura „șurub de acoperire–corp implant” se răspîndesc în țesuturile adiacente provocînd consecutiv gingivită infiltrativă, gingivită abcedantă, periimplantită cu formarea fistulei, expunerea treptată a șurubului de acoperire și pierdere de os adiacent implantului.

Introduction: In the rehabilitation of edentulous patients endosteal dental implants are increasingly used, their popularity being rising. Besides to the successes achieved, this type of treatment is also associated with inflammatory complications. During the implant-worn restorations, the penetration of bacteria from the periimplantal sulcus was demonstrated through the “abutmentimplant” microgap in the intra-implantation space, the latter being called the “reservoir of infection”. At the same time, it has been demonstrated that this communication is bidirectional. Contamination of the intra-implantation space with bacteria from the oral cavity is also possible during insertion of the implants. Research has shown that at the end of the osseointegration period microflora in the intra-implantation space was present in 83% of the implants (Topalo E., 2018). Aim: Highlighting the periimplantation mucositis and its consequences during osseointegration of dental implants. Material and method: This study was axed on 108 (54 ± 1.32 years) individuals, with a total of 254 dental implants being installed in different regions of the jaw, during 2017 period. The number of implants installed per patient ranged from 1 to 5, averaging - 2.3 implants. The evolution of peri-implant crestal bone was studied by comparing preoperative radiographic data, after implant placement, and the second surgical step. Depending on the inflammation manifestations, patients were divided into subgroups: hyperaemia (infiltrative gingivitis), primary abscess, recurrent abscess, fistula (cover screw partially exposed-periimplantitis), funnel and fistula (peri-implantitis), dehiscence (complete implant platform exposure - periimplantitis). Results: The study conducted by us demonstrated an increased frequency of inflammatory complications during the osteointegration period - 39.4% of the implants. Studies published in the literature on complications during osteointegration are predominantly focused on the early exposure of the cover screw on the periimplantary bone. The authors point out that this complication occurs spontaneously, without any cause, by itself. Is that possible? Conclusions: Within the data obtained we consider that the microbial contamination of the intra-implantation space plays a decisive role in the initiation of inflammatory processes during implant osteointegration. The infection and its toxins through the “implant-cover screw” spread into the adjacent tissues causing consecutive infiltrative gingivitis, abscedating gingivitis, periimplantitis with fistulas formation, gradual exposure of the cover screw and peri-implant bone loss.