Diagnosticul și evoluția tratamentului ortodontic al incluziei de canin

Abstract

Rezumat. Introducere: Scopul acestei lucrări este de a determina poziţia cât mai precisă a dintelui inclus și a gradului său de mobilitate pentru alinierea lui pe arcada dentară cu un minim impact asupra dintelui tracţionat și a dinţilor adiacenţi. Materiale și metode: Acest studiu s-a bazat pe examinarea pacienţilor cu malocluzii, asociate cu incluzii dentare. A fost selectat un lot de 35 de pacienţi cu malocluzii, dintre care 22 de pacienţi cu incluzie de canin. Din acești pacienţi, 15 prezintă incluzia unui singur canin; 4 -prezintă incluzia a 2 canini și 2 — incluzii multiple asociate cu hipodonţie. Din numărul de pacienţi cu un singur canin inclus, 40 % prezintă incluzia dintelui 13, 47 % prezintă incluzia dintelui 23 și 13% prezintă incluzia dintelui 33. Toţi pacienţi au fost supuși unui examen clinic și paraclinic complex urmat de tratament, în perioada anilor 2013—2016. Pe parcursul intervenţiilor chirgicale s-au înregistrat indici importanţi de mobilitate a dintelui inclus cu ajutorul periotestului. Acești indici ne-au ajutat să alegem cea mai corectă metodă de tracţiune a dintelui pe arcada dentară și să stabilim forţa de tracţiune necesară care trebuie aplicată pentru a evita suprasolicitarea structurilor adiacente și a obţine rezultatul dorit. Rezultate: În baza protocolului de tratament și metodelor paraclinice de rX-imagistică a fost stabilită metoda de ancorare a dintelui fie prin implanuri ortodontice, a arcurilor NITI sau a arcurilor Kilroy și s-a obţinut deplasarea dintelui spre arcada dentară. Pentru deplasarea caninului inclus și alinierea dinţilor pe arcada dentară, pacienţilor li s-au aplicat aparatele ortodontice fixe. Putem afirma că in majoritatea cazurilor, dinţii incluși pot fi aliniaţi pe arcadă prin diagnosticarea timpurie a unghiului de înclinaţie a axului longitudinal și prin aplicarea tratamentului ortodontic-chirurgical, ceea ce ne permite restabilirea funcţiei și a echilibrului ocluzal. Concluzii: Cu ajutorul metodelor paraclinice și în special a periotestului, am reușit să obţinem informaţii despre gradul de mobilitate a dintelui și ce forţă trebuie să aplicăm asupra lui pentru a-l readuce în cavitatea bucală și a-l alinia pe arcada dentară. În urma acestui studiu, am demonstrat importanţa metodelor paraclinice de diagnostic a dintelui inclus punând accent pe metoda periotestul, ea fiind una suficient de obiectivă pentru tracţiunea caninului.

Summary. Introduction: Research purpose is to determine the most accurate position of the impacted tooth for obtaining a good alignment of the teeth in the dental arcade with less impact on canines and adjacent teeth at the end of treatment. Material and methods: This study was based on the examination of the patients with malocclusions, associated with dental impaction. It was selected a group of 35 orthodontic patients, from which 22 were patients with canine impactions. From these 15 -had just one impacted canine; 4 had two impacted canines and just 2 had multiple impactions associated with hypodontia. From patients that had just one impacted canine 40 % had 13 tooth impacted; 47% had 23 tooth impacted and 13% had 33 tooth impacted. All patients passed a complex clinical and preclinical examination followed by treatment. During the surgical treatment, were registered important indexes of impacted tooth mobility with the help of periotest. These indexes have priority in choosing the most correct way for tooth’s traction on dental arch and for establishing the necessary force that must be applied, as not to damage the adjacent structures and to obtain the desired result. Discussion results: Based on treatment protocol and preclinical methods as X-rays we have selected the type of anchorage of the tooth either with the help of orthodontic implants, NITI arches or Kilroy arches for shifting the tooth to the dental arch. For moving, straightening and placing the tooth on dental arcade, patients have had to wear fixed orthodontic appliances. We can surely say that in majority of cases, impacted teeth can be aligned on arch by having an early diagnosis of the inclination angle of the longitudinal axis of the tooth and by having a mixed treatment both surgical and orthodontic. This options will establish a good functional situation and an ocluzal equilibrium. Conclusions: With the help of preclinical methods of examination and especially with the help of periotest, we managed to obtain sufficient information about the mobility degree of the tooth and to decide what type of force must we apply to the impacted tooth as to bring and align it in dental arcade. In this study I was trying to prove the importance of preclinical diagnosis of impacted tooth, making a significant accent on periotest method, this one being very objective for tooth traction.