Viziuni moderne asupra defectului cuneiform. Restaurarea estetică directă

Abstract

Introducere. Defectul cuneiform reprezintă o afecţiune necarioasă polietiologică, apărută după erupţie, care se manifestă prin lezarea a ţesuturilor dentare dure la nivelul coletului. În rândul afecţiunilor necarioase, defectul cuneiform prezintă o rată de creştere. La momentul actual nu există opinii unanime în ceea ce priveşte etiopatogenia lui. Studiile clinice arată că un rol mare revine suprasolicitărilor ocluzale și bruxismului. Scopul lucrării. Evaluarea aspectelor etiologice a defectului cuneiform, realizarea tratamentului complex. Material și metode. Au fost examinaţi 18 pacienţi 10 femei, 8 bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 25-65 ani. Aceşti pacienţi au fost examinaţi clinic prin inspecţie, sondare, termometrie și colorare, iar paraclinic prin ocluzografie, examen fotostatic și radiologic. Conform rezultatelor examenelor clinice și paraclinice a fost stabilit planul de tratament. Rezultate. A fost demonstrat că 37,5% din bărbaţi aveau bruxism, pe când la femei a fost depistat în 20% din cazuri, 50% din bărbaţi și 60% din femei cu defecte cuneiforme aveau suprasolicitări ocluzale. Concluzii. Defectul cuneiform poate fi prezent la pacienţi cu suprasolicitări ocluzale în statică și dinamică, cât și la pacienţi cu bruxism. Tactica de tratament a fost una de reechilibrare ocluzală și restaurare directă.