Astmul bronşic la adult: protocol clinic naţional (ediția IV) PCN-2

Abstract

SUMARUL RECOMANDĂRILOR Astmul bronșic (AB) reprezintă o inflamaţie cronică a căilor aeriene, care apare la indivizii cu susceptibilitate genetică şi se manifestă prin obstrucţie bronşică reversibilă parţial sau complet, spontan sau prin tratament. Din punct de vedere clinic astmul bronşic se manifestă prin accese de dispnee, tuse wheezing și opresiune toracică. Clasificarea dihotomică în astm extrinsec (alergic) și intrinsec (nonalergic) a fost înlocuită de descrierea fenotipurilor de astm (fenotip Th2 și non-Th2), termen care indică de fapt o asociere de manifestări clinice strâns corelate cu mecanismele patogenice fundamentale implicate în geneza inflamației și remodelării căilor aeriene în astm. Inflamația de tip Th2 la nivelul căilor aeriene, fiind elementul de bază în patofiziologia astmului alergic, este caracterizată și întreținută de sinteza citokinelor (IL-4, IL-5 și IL-13) de către LTh2. OMS estimează, că în lume sunt 339 milioane de persoane diagnosticate cu astm bronşic. Incidenţa este de 3-6% din populaţia generală în toată lumea [1]. Prevalenţa globală a astmului bronşic variază în diferite ţări de la 1% la 16%. Se estimeaza că astmul bronşic cauzează 346 000 de decese anual în lumea întreagă. În Republica Moldova incidența astmului este de 2,2% la 10000 populaţie, iar prevalența de 24,3% la 10000 populație. Diagnosticul se bazează pe recunoaşterea simptomelor şi semnelor clinice înalt sugestive pentru astm (dispnee, tuse, wheezing, senzaţie de constricţie toracică) şi pe excluderea altor posibile patologii care să explice prezența simptomelor. Documentarea prin teste funcționale respiratorii a obstrucţiei bronşice, a reversibilității acesteea după bronhodilatator şi a variabilității în timp, confirmă diagnosticul. Tratamentul Scopul tratamentului în astmul bronşic este obţinerea şi menţinerea controlului bolii cu medicaţia inhalatorie corticosteroidiană antiinflamatorie pe treapta minimă necesară. Recomandările GINA din 2019 includ cea mai importantă modificare din managementul astmului bronșic din ultimii 30 de ani. Din motive de siguranță, GINA nu mai recomandă monoterapia cu beta 2-agoniști cu durată scurtă de acțiune (BADSA). Deși tratamentul cu BADSA în monoterapie oferă ameliorarea pe termen scurt, nu protejează pacienții de exacerbările servere, iar utilizarea frecventă sau recurentă de BADSA crește riscul de exacerbare. În prezent, GINA recomandă ca toți adulții cu astm să utilizeze un tratament de control cu CSI în doză mică la nevoie, în funcție de prezența simptomelor (în astmul ușor, treptele 1 și 2) sau zilnic (treptele 2 până la 5) pentru a reduce riscul de exacerbări severe și pentru controlul simptomelor. Prognosticul în general este unul bun, dacă este administrat tratamentul corect conform treptei de severitate .