Eterogenitatea clinică în diagnosticul precoce al artritei psoriazice

Abstract

Rezumat. Introducere. APs este inclusă în grupul bolilor articulare asociate HLA-B27, unite în grupul de spondilită seronegativă (SSA). În același timp, această boală diferă de spondilita anchilozantă și alte spondilite cu o imagine clinică deosebit de diversă și cu existența doar a sindroamelor inerente acesteia, de exemplu, sinovita intermitentă, reumatismul palindromic sau artrita mutilantă. Scopul studiului Cercetarea eterogenității clinice a artritei psoriazice precoce și posibilitatea diagnosticului timpuriu. Materiale și metode Studiul actual a inclus 104 pacienți cu APs care au fost internați în secțiile de reumatologie și artrologie a IMSP Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga” din anul 2003 până în octombrie 2021. Rezultatele Frecvența expresiei variantelor clinico-anatomice individuale ale sindromului articular a fost diferită la pacienții cu APs-p și APs-t (în APs-p în comparație cu APs-t, varianta oligoarticulară a fost semnificativ mai probabil să fie observată (43,1% și, respectiv, 19%, p=0,01) și mai rar varianta spondiloartritei (7,8% și 19%, p=0,1), în timp ce varianta poliartritei (33,3% și 38%, p = 0,6) și interfalangeană distală (15,7% și 15%, p=0,9) au fost depistate cu aceeași frecvență, în ceea ce privește varianta mutilantă, aceasta a fost observată numai la APs-t. Concluzii Stadiul precoce al artritei psoriazice (APs-p) se caracterizează prin eterogenitatea pronunțată a manifestărilor sindromului articular și leziuni ale aparatului tendon-ligamentar. În APs-p oligoartrita și variantele poliarticulare sunt cele mai frecvente, mai puțin frecvent - interfalangiană distală și spondiloartritică. În primele 3 luni de la debutul manifestărilor clinice a APs, oligoartrita a fost observată la 75,4% dintre pacienți și poliartrita la 14% (p=0,0001), iar după 6 luni - 63% și, respectiv, 26,6% (p=0,001). Cu o înaintare a duratei bolii, numărul pacienților cu poliartrită a crescut, iar până la sfârșitul celui de-al 2-lea an a fost determinată la 47,6% dintre pacienți, iar oligoartrita - la 28,6%.

Abstract. Introduction. PsA are included in the group of HLA-B27-associated joint diseases, united in the group of seronegative spondylitis (SSA). At the same time, this disease differs from ankylosing spondylitis and other spondylitis with a particularly diverse clinical picture and the existence of only the syndromes inherent in it, for example, intermittent synovitis, palindromic rheumatism or mutilating arthritis. Purpose of the study Research of clinical heterogeneity of early psoriatic arthritis and the possibility of early diagnosis. Materials and methods The current study included 104 patients with PsA who were admitted to the rheumatology and arthrology departments of the Republican Clinical Hospital „Timofei Moşneaga” from 2003 to October 2021. Results The frequency of expression of individual clinico-anatomical variants of joint syndrome was different in patients with PsA-e and PsA-t (in PsA-e compared to PsA-t, the oligoarticular variant was significantly more likely to be observed (43.1% and 19%, respectively, p=0.01) and less often the variant of spondyloarthritis (7.8% and 19%, p=0.1), while the variant of polyarthritis (33.3% and 38%, p = 0,6) and distal interphalangeal (15,7% and 15%, p=0,9) were detected with the same frequency, as regards the mutilating variant, this was observed only in PsA-t. Conclusions The early stage of psoriatic arthritis is characterized by pronounced heterogeneity of manifestations of joint syndrome and damage to the tendon-ligament apparatus. In PsA-e oligoarthritis and polyarticular variants are the most common, less often - distal interphalangeal and spondyloarthritic. In the first 3 months after the onset of clinical manifestations of PsA, oligoarthritis was observed in 75.4% of patients and polyarthritis in 14% (p=0.0001), and after 6 months - 63% and 26.6% respectively (p=0.001). With a progression of the duration of the disease, the number of patients with arthritis increased, and by the end of the 2nd year was determined in 47.6% of patients, and oligoarthritis - in 28.6%.