Vulnerabilitatea lucrătorului medical. Abordare bioetică

Abstract

Introducere. Vulnerabilitatea lucrătorului medical reprezintă un subiect bioetic esențial în activitatea biomedicală contemporană. Mai mult, manifestarea vulnerabilității medicului, conștientizarea cauzelor, procesul și efectele, precum și abilitățile de control, contribuie la sporirea calității actului medical. Scopul lucrării. Identificarea unor repere bioetice în conceptualizarea vulnerabilității medicilor în contextul sistemului medical contemporan Material și Metode. Conceptul de vulnerabilitate în integritatea sa a fost întemeiat din cunoștințele actuale. Vulnerabilitatea medicului a fost identificată în sistemul medical actual la nivel instituțional, individual și socio-cultural. Cercetarea implică metoda analizei, dialectică și hermeneutică. Rezultate. Recunoaștem că sistemul medical autohton preponderent este axat pe formele, manifestarea și diminuarea vulnerabilității pacientului. Medicul este interpretat drept profesionalistul care gestionează vulnerabilitatea bolnavului acordând îngrijire. Printre acestea, realitatea sugerează și un alt context, medicul la rândul său se confruntă cu situații complexe de vulnerabilitate în activitatea sa. Vulnerabilitatea medicului este interdependentă de vulnerabilitatea pacientului și invers. Există o legătură între vulnerabilitatea medicilor și cea a pacienților, a căror îngrijire devine mai problematică pe măsură ce profesioniștii devin mai vulnerabili. Concluzii. Calitatea actului medical este strâns legat de vulnerabilitatea subiecților implicați în fazele acestuia. Aportul bioeticii în analiza vulnerabilității lucrătorului medical contribuie la îmbunătățirea actului medical și a calității vieții atât a medicului, cât și a pacientului.

Introduction. The vulnerability of the medical professional is an essential bioethical topic in contemporary biomedical activity. Moreover, the manifestation of the doctor’s vulnerability, awareness of the causes, process and effects, as well as self-control skills, contribute to increasing the quality of the medical act. Objective. Identifying bioethical landmarks in conceptualizing the vulnerability of physicians in the context of the contemporary medical system. Material and methods. The integral concept of vulnerability was based on current knowledge. The vulnerability of the doctor has been identified in the current medical system at the institutional, individual, and socio-cultural level. The research involves the method of analysis, dialectical and hermeneutics. Results. We recognize that the local medical system is mainly focused on the forms, manifestation, and diminution of the patient’s vulnerability. The doctor is viewed as the professional who manages the patient’s vulnerability by providing care. Among these, the reality suggests another context; the doctor in turn faces complex situations of vulnerability in his activity. The doctor’s vulnerability is interdependent with the patient’s vulnerability and vice versa. There is a link between the vulnerability of doctors and that of patients, whose care becomes more problematic as professionals become more vulnerable. Conclusions. The quality of the medical act is closely related to the vulnerability of the subjects involved in its phases. The contribution of bioethics in the analysis of the vulnerability of the medical worker contributes to the improvement of the medical act and the quality of life of both the doctor and the patient.