Modelele de interacțiune medic-pacient în diferite sfere medicale

Abstract

Introducere. Pe parcursul dezvoltării istorice a medicinei , interacțiunea medic-pacient s-a schimbat, de la supunerea totală a pacientului în antichitate, până la o dominație a pacientului asupra medicului în era aristocratică, marcând o evoluție importantă de la un paternalism arhaic la un model contemporan, antipaternalismul. Scopul lucrării. În relația medic-pacient se află la răscrucea în care unii doresc ca doctorul să decidă cea mai bună cale de tratament, și cei care își doresc mai mult o colaborare atunci când vine vorba de îngrijirea sănătății lor. Astfel, e necesară studierea corelației între modul de abordare a medicului față de tratarea pacienților, și eficiența acestei interacțiuni în diferite ramuri medicale. Materiale și metode. În realizarea studiului au fost consultate și analizate diverse surse bibliografice cu conținut filosofic, sociologic, antropologic, bioetic și medical. În studiu au fost aplicate metode științifice precum: analitică, istorică, bioetică, statistică etc. Rezultate. Modelul paternalist, în care medicul e superior asupra pacientului, iar bolnavul e supus, este deosebit de întâlnit și eficient în ramurile medicale ca – Anesteziologie, Urgențe. Pacientul e incapabil de răspuns inert, iar medicului îi revine rolul de a efectua toate manipulările necesare pentru ameliorarea stării. Modelul antipaternalist demonstrează un randament net superior în ramurile medicinei interne unde se întâlnesc boli cronice și oncologie, unde pacienții au nevoie de atitudinea prietenoasă a medicului, pentru a continua tratamentul. Combinația celor 2 modele, în care medicul - îndrumă, iar pacientul - cooperează, este des întâlnită în secțiile de boli infecțioase și în medicina de laborator. Concluzii. La perioada actuală observăm o simbioză a tuturor tipurilor de interacțiune medic-pacient, în diverse ramuri ale medicinei, rezultând un randament proeminent față de abordarea fiecărui model la particular.

Background. During the historical development of medicine, the doctor-patient interaction changed, from the total submission of the patient in antiquity to a domination of the patient over the doctor in the aristocratic era, marking an important evolution from an archaic paternalism to a contemporary model. , anti-paternalism. Objective of the study. The doctor-patient relationship is at the crossroads where some people want the doctor to decide the best course of treatment, and those who want more collaboration when it comes to their health care. Thus, it is necessary to study the correlation between the approach of the doctor to the treatment of patients, and the effectiveness of this interaction in different branches of medicine. Materials and methods. In carrying out the study, various bibliographic sources with philosophical, sociological, anthropological, bioethical, and medical content were consulted and analyzed. The study applied scientific methods such as: analytical, historical, bioethical, statistical, etc. Results. The paternalistic model, in which the doctor is superior to the patient and the patient is submissive, is particularly common and effective in the medical fields such as - Anesthesiology, Emergencies. The patient is incapable of an inert response, and the doctor has the role to perform all the necessary manipulations to improve the condition. The antipaternalistic model demonstrates a clearly superior performance in the branches of internal medicine where chronic diseases and oncology are encountered, where patients need the friendly attitude of the doctor to continue treatment. The combination of the two models, in which the doctor - guides and the patient - cooperates, is often found in the sections of infectious diseases and in laboratory medicine. Conclusions. At present we observe a symbiosis of all types of doctor-patient interaction, in various branches of medicine, resulting in a prominent performance compared to the approach of each model to the individual.