Psihoterapia tulburărilor de personalitate schizoide și schizotipale

Abstract

Introducere. La tulburările schizoidă și schizotipală cauza mai des decelată e acțiunea unui factor nociv (de regulă în copilărie) și dezvoltarea mecanismului compensator de separare nediscriminată de sentimente ce clinic se translează prin imposibilitatea de formare a relațiilor cu semenii. Scopul lucrării. Stabilirea particularităților de relaționare a persoanelor cu tulburări schizoide/schizotipale cu semenii. Stabilirea etiologiei și măsurilor terapeutice adresate persoanelor cu tulburare de personalitate schizoidă/schizotipală. Material și Metode. Revista literaturii de specialitate, inclusiv DSM-5 pentru relatarea aspectelor teoretice ale lucrării. Pentru a sublinia anumite aspecte practice ale lucrării s-au utilizat chestionare de specialitate, cum ar fi inventarul de personalitate, SCID-5 etc. Rezultate. Datorită dificultății sporite de relaționare cu semenii, persoanele care suferă de această tulburare se pot afla într-o stare continuă de izolare, ceea ce exacerbează dificultatea formării unei identități proprii și funcționale. Stresul menționat anterior care duce la fragmentarea identității, își are originea în copilăria timpurie, iar stagnarea e corelată cu imposibilitatea unei persoane din cercul apropiat de a oferi îngrijirea și suportul emoțional necesar pentru a satisface nevoile emoționale ale copilului, fapt perceput drept rejecție. Scopul terapiei e de a oferi pacientului experiența unei relații suficiente pentru ca aceasta să poată fi internalizată. Concluzii. Persoanele cu tulburare de personalitate schizoidă sau schizotipală au particularități de relaționare care le afectează în mod direct calitatea vieții. De aceea, acest subiect merită tratat cu deosebit interes, inclusiv aspectele sociale și terapeutice

Introduction. Most frequent cause of schizoid and schizotypal disorders is a stressful factor (in early childhood) and the development of a compensatory mechanism marked by indiscriminate separation of feelings, which clinically translates into impossibility of forming relationships with peers. Objective of the study. Establishing the peculiarities of people’s relationship affected by schizoid / schizotypal disorders with their peers. Establishing the etiology and therapeutic measures addressed to people with schizoid / schizotypal personality disorder. Material and Methods. For the purpose of research, the selected literature included DSM-5 for describing the theoretical aspects of the paper. In order to emphasize certain practical aspects of the paper, specialized questionnaires were used, such as the personality inventory, SCID-5, etc. Results. Due to the increased difficulty of relating to peers, people suffering from this disorder may be in a continuous state of isolation, which exacerbates the difficulty of forming their own and functional identity. The aforementioned stress that leads to fragmentation of identity, originates in early childhood, and stagnation is related to the inability of a person in the immediate circle to provide the necessary care and emotional support to meet the emotional needs of the child, which is perceived as rejection. The goal of therapy is to give the patient the experience of a relationship that is to be internalized by the patient. Conclusions. People with schizoid or schizotypal personality disorder have relationship characteristics that directly affect their quality of life. Therefore, this topic deserves special treatment, including social and therapeutic issues