Cunoștințe, atitudini, practici privind ezitarea părinților la vaccinarea copiilor de vârstă antepreșcolară

Abstract

Scopul. Studiul și-a propus evaluarea cunoștințelor, atitudinilor și practicilor privind fenomenul ezitării vaccinale a părinților copiilor de vârstă antepreșcolară, pentru elaborarea recomandărilor în vederea creșterii ratei de acoperire vaccinală la copii. Obiective. Analiza practicilor naționale și internaționale privind ezitarea părinților la vaccinarea copiilor de vârstă antepreșcolară; determinarea cunoștințelor și atitudinilor părinților privind ezitarea la vaccinarea copiilor de vârstă antepreșcolară; evaluarea practicilor medicilor de 12 familie în abordarea părinților ezitanți la vaccinarea copiilor de vârstă antepreșcolară; elaborarea recomandărilor în vederea creșterii ratei de acoperire vaccinală în rândul copiilor. Materiale și metode. Tipul de studiu: descriptiv cu elemente analitice, mixt calitativcantitativ, efectuat prin chestionarea a 416 părinți cu vârsta > 18 ani, realizat în perioada decembrie 2021 - februarie 2022. Chestionarul în format PDF a fost repartizat în instituțiile medicale și distribuit online în Google forms pe platforma de socializare Facebook. Metodele studiului – istorică, sociologică, statistică, grafică. Rezultate obținute. Măsurarea determinanților psihosociali ai ezitării la vaccinare, la părinții copiilor de vârstă antepreșcolară a fost efectuată prin validarea și aplicarea în teren a scalei 5C. Peste 60% din respondenți au manifestat încredere în siguranța și eficacitatea vaccinurilor și că vaccinarea este cea mai eficientă metodă de protecție împotriva bolilor, iar jumătate afirmă că autoritățile publice iau cele mai argumentate decizii privitor la vaccinare. Încrederea este mai accentuată în rândul părinților cu vârsta > 40 ani, cu studii postuniversitare și cu venitul mediu lunar > 15000 de lei. Circa 27,6% din părinții intervievați au o percepție inadecvată pentru riscurile bolilor prevenibile prin vaccinare. Acest determinant (percepția joasă a riscului) a fost obținut la persoanele din zona rurală, care posedau studii medii, cu unul sau doi copii, cu venitul mediu lunar < 2500 de lei. Bariera psihologică și/sau structurală în luarea deciziei pro vaccinare și transformarea intenției într-un comportament efectiv a constituit-o stresul, reprezentând o problemă de intensitate majoră pentru 96% din părinții intervievați, fiind mai exprimate în rândul părinților din mediul urban în 63%, comparativ cu 39% din mediul rural. Niveluri elevate s-au determinat pentru necesitatea părinților de a înțelege bine beneficiile și riscurile vaccinării înainte de a lua decizia cu privire la vaccinare și a utilității practice a vaccinărilor propuse atât la nivel individual, cât și pentru copii. Antecedentul a fost prezent la 1/7 din părinți cu unul sau doi copii și cu venitul mediu lunar >10000 lei. Circa o treime din respondenți au manifestat dubii precum că vaccinarea este o acțiune colectivă de prevenire a răspândirii bolii, iar o jumătate au admis posibilitatea nevaccinării copilului, atunci când toți împrejur sunt vaccinați. Nivelul redus al responsabilității colective a fost determinat la părinții cu un copil, de către cei ce posedă studii medii și cu venitul lunar < 2500 lei. Concluzii. Nivelurile înalte de calcul ne indică prezența problemelor de obținere a informațiilor veridice, în special comunicarea medic-părinte. Constrângerile care au influențat comportamentul părinților în imunizarea copilului fiind determinate de stresul cotidian.