Fenomenul de ezitare la vaccinare în rândul personalului medical în Republica Moldova

Abstract

Scopul: Studierea fenomenului de ezitare la vaccinare a personalului medical pentru elaborarea recomandărilor în vederea creșterii ratei de acoperire vaccinală în rândul populației. Obiectivele: Analiza experienței și practicilor naționale și internaționale cu privire la vaccinarea personalului medical; studierea percepției personalului medical referitor la vaccinare; evaluarea determinanților ezitării la vaccinare (influențe contextuale, individuale și specifice vaccinării în rândul lucrătorilor medicali); elaborarea unor recomandări pentru creșterea ratei de acoperire vaccinală în rândul populației. Materiale și metode: Tipul studiului: mixt, transversal selectiv, descriptiv, cu elemente analitice. Componenta cantitativă – aplicarea chestionarului elaborat în interesul studiului. Lotul de cercetare: 604 medici și asistente medicale din instituțiile medico-sanitate publice și private din țară. Chestionarul a fost realizat în Google Forms și distribuit on-line. Componenta calitativă – 4 interviuri în profunzime și 4 focus grupuri cu medici de diferite specialități și asistente medicale (în total 36 de persoane). Metodele studiului: istorică, epidemiologică, sociologică, statistică, comparativă. Rezultate obținute: Scala 5C a fost adaptată la contextul național, validată și aplicată pentru măsurarea determinanților psihosociali în rândurile personalului medical. Mai puțin de jumătate din respondenți sunt de părerea că vaccinurile sunt sigure (47 %), și că deciziile adoptate de autorități sunt bine argumentate (41 %), iar încredere în eficacitatea vaccinurilor o au doar 60 % de respondenți. Circa o jumătate din respondenți (50 %) au o percepție joasă a riscurilor bolilor prevenibile prin vaccinare, iar cu puțin mai mult de jumătate (55 %) sunt încrezuți că bolile prevenite prin vaccinare nu sunt atât de severe ca să necesite vaccinare. O problemă de intensitate diferită reprezintă barierele psihologice (stresul, dificultatea în obținerea vaccinurilor sau relaționarea cu alți lucrători medicali), importante în luarea deciziei de a se vaccina pentru 48 % din respondenți. Respondenții cântăresc bine riscurile și beneficiile înainte de vaccinare pentru ei și/sau pacienții lor. Acest factor a fost relevat la jumătate din intervievați (49 %). Circa 1/3 din respondenți consideră vaccinarea nenecesară în condițiile în care toți din jur sunt vaccinați, iar 1/5 nu sunt de acord că vaccinarea este o măsură colectivă de prevenire a bolilor (15 %). O treime din intervievați nu consideră imunitatea colectivă o metodă de protecție și pentru cei ce nu pot fi vaccinați. În ceea ce privește intențiile pentru viitor referitor la vaccinare, 1/5 din respondenți nu vor recomanda vaccinarea (22 %) sau o vor recomanda selectiv (18 %) și nu vor accepta fără îndoială toate vaccinurile recomandate (37 %). Datele studiului calitativ confirmă rezultatele obținute prin chestionarea personalului medical. Concluzii: Vaccinurile sunt, fără îndoială, o poveste de succes în sănătatea publică, precum și o resursă medicală incredibil de rentabilă. În ciuda acestui fapt, îngrijorările la nivel mondial cu privire la siguranța lor sunt în creștere, cu riscul creșterii morbidității și mortalității în bolile prevenibile prin vaccinare din cauza refuzului vaccinului, inclusiv în rândul personalului medical. Datele studiului indică că nivelurile scăzute de încredere în combinație cu nivelul înalt de căutare de informații printre lucrătorii medicali indică prezența problemelor în comunicare și joacă un rol important în fortificarea motivațiilor pentru non-vaccinare în rândul populației generale. Întrucât lacunele de vaccinare a lucrătorilor medicali își pot găsi rădăcinile în cunoașterea incompletă a recomandărilor bazate pe dovezi, planificarea de programe de formare specifice și cursuri de formare pare a fi necesară.