Cauzele depistării tardive a cancerului cutanat

Abstract

Scopul: Evaluarea cauzelor adresării și depistării tardive a cancerului cutanat pentru elaborarea recomandărilor de îmbunătățire a diagnosticării precoce a acestor forme de cancer în Republica Moldova Obiectivele: Evaluarea practicilor internaționale și naționale a cadrului legal cu privire la depistarea cancerului cutanat; determinarea nivelului de cunoștințe a pacienților diagnosticați cu cancer cutanat; identificarea traseului pacientului cu cancer cutanat în sistemul de sănătate autohton; evaluarea opiniei medicilor de familie, medicilor dermatologi, oncologi cu privire la depistarea tardivă a cancerului cutanat; elaborarea recomandărilor practice în scopul îmbunătățirii metodelor de depistare precoce a cancerului cutanat. Materiale și metode: Tipul de studiu: mixt. Partea cantitativă – studiu descriptiv, selectiv, cu aplicarea unui chestionar elaborat în interesele studiului. Eșantionul studiului: 405 pacienți diagnosticați cu cancer cutanat, din incinta IMSP Institutul Oncologic (IO). Datele au fost colectate în perioada februarie-mai 2021. Partea calitativă – studiu descriptiv, prin realizarea interviurilor în profunzime cu medici de familie, medici dermatologi, medici oncologi. Metodele studiului – istorică, epidemiologică, statistică, de transfer al datelor, analitică, comparativă, grafică. Rezultate obținute: Evaluarea cadrului normativ național relevă lipsa politicilor și strategiilor de profilaxie a cancerului de piele la nivel de țară, ceea ce duce la crearea unor impedimente în traseul pacientului cu cancer cutanat. În urma analizei datelor studiului cantitativ au fost identificate cauzele depistării tardive a cancerului cutanat dependente de pacient. Astfel, în jur de 75 % din respondenți nu au acordat importanță primelor semne ale bolii, iar de la acest moment până la adresarea la medic în 54,3 % de cazuri s-a ajuns între 1-5 ani. Ponderea cauzelor dependente de sistemul medical s-au studiat prin prisma întârzierilor apărute la nivelul traseului pacientului. Medicul de familie este, în majoritatea cazurilor, prima persoană cu care interacționează bolnavul cu cancer cutanat, tot medicul de familie face referință la medicul dermatolog sau la medicul oncolog. Studiul arată că în traseul pacienților există o întârziere de la câteva zile până la un an după prima vizită la medic, iar după vizitele ulterioare aceștia ajung la IO – instituție centralizată în acordarea serviciului oncologic. Chiar dacă 65,9 % din respondenți au apelat din start la medicul de familie, informația despre boală au obținut-o în 86 % din cazuri de la medicul oncolog din IO. În baza datelor interviurilor în profunzime cu medicii de familie s-a stabilit că, la nivel de Asistență Medicală Primară, lipsesc materiale și acțiuni informative la tema cancerul cutanat, iar disponibilitatea medicilor de a informa pacienții despre boală și măsurile profilactice este foarte scăzută din cauza suprasolicitării lor. Dermatologii consideră că unul din motivele diagnosticării tardive ar fi dificultățile în instruirea și dotarea cu instrumente de diagnostic la nivel de cabinete dermatologice. Medicii oncologi susțin că lipsa unui screening național și dispensarizarea îndelungată a pacientului stagnează depistarea precoce a cancerului cutanat. Toții medicii au fost de acord că lipsa unei baze de date comune informaționale pe țară împovărează procesul de monitorizare și dispensarizare a pacienților cu cancer cutanat. Concluzii: Studiul oferă un șir de date privind cauzele depistării tardive a cancerului de piele, care pot servi drept temei de inițiere a unor acțiuni orientate spre prevenirea și monitorizarea acestei afecțiuni la nivel de țară. În acest sens, recomandabilă este elaborarea unui program de screening populațional și a unei baze de date informaționale de evidență a pacienților cu cancer cutanat. În același timp, dezvoltarea unor programe de informare a populației și promovarea sănătății ar fi un mijloc propice în prevenirea cancerului cutanat.