Impactul infecției COVID-19 la pacienta cu limfom non Hodgkin difuz cu celula mare B

Abstract

Introducere. Limfom non Hodgkin difuz cu celula mare B (DLBCL) este una din cele mai frecvente forme caracterizat prin agresivitate și evoluție rapida. Pacienții hematologici sunt vulnerabili pentru COVID-19 în aspect de susceptibilitate și risc de formă gravă cu ajustarea ulterioară a tratamentului specific. Scopul lucrării. Prezentarea cazului clinic - pacienta cu DLBCL care a suportat de 2 ori COVID-19, cu impact negativ asupra tratamentului planificat și evoluției procesului oncologic. Material și metode. Datele anamnestice, clinice și paraclinice (tomografia computerizată (CT) pulmonară și abdominală, ultrasonografia abdomenului, renală) au fost prelevate din fișa medicală. Diagnosticul stabilit histologic și imuno-histochimic conform clasificării Organizației Mondiale a Sănătății din 2017. Indexul de prognostic internațional (IPI) a fost utilizat pentru aprecierea grupului de risc. Rezultate. Femeie de 57 ani internată în starea extrem de gravă din contul procesului avansat cu diagnostic de DLBCL stadiul IVB, grup de risc ridicat. S-au administrat cure de polichimioterapie (PCHT) cu Rituximab, Ciclofosfamid, Doxorubicin, Vincristin, Etoposid pe fon de corticoterapie, cu absența proliferării la CT de re-stadializare. Pacienta suporta COVID-19 în forma ușoară, revine la control peste 2 luni cu avansarea procesului specific, afectarea țesuturilor moi ale cotului, buzei. Efectuate 5 cure de PCHT, radioterapie, cu stabilizarea procesului. Pacienta suporta repetat COVID-19, revine la tratament peste o lună cu avansare rapida a DLBCL, proces rezistent la tratament chimioterapic. Concluzii. Tratamentul pacientului hematologic în era COVID-19 reprezintă o adevărată încercare. Suportarea infecției COVID-19, inclusiv și în forme ușoare, a indus creșterea intervalului între cure de tratament specific, cu impact negativ asupra eficacității tratamentului specific, mai ales în cazul formelor agresive.

Background. Diffuse large B-cell non-Hodgkin’s lymphoma (DLBCL) is one of the most common forms characterized by aggressiveness and rapid evolution. Hematologic patients are vulnerable to COVID-19 in terms of susceptibility and risk of severe form with subsequent adjustment of specific treatment. Objective of the study. Presentation of the clinical case - the patient with DLBCL who endured 2 times COVID-19, with a negative impact on the planned treatment and the evolution of the oncological process. Material and methods. Anamnestic, clinical and paraclinical data (pulmonary and abdominal computed tomography (CT), abdominal ultrasonography, renal) were taken from the medical record. The diagnosis established histologically and immunohistochemically according to the World Health Organization classification of 2017. The International Prognostic Index (IPI) was used to assess the risk group. Results. A 57-year-old woman hospitalized with a diagnosis of DLBCL stage IVB, high risk group. Polychemotherapy courses (PCHT) were administered with Rituximab, Cyclophosphamide, Doxorubicin, Vincristine, Etoposide on the background of corticotherapy, with the absence of proliferation on CT scan. The patient suffers from mild form of COVID-19, returns to control in 2 months with the advancement of the specific process, affecting the soft tissues of the elbow, lip. Performed 5 PCHT courses, radiotherapy, with stabilization of the process. The patient repeatedly suffers from COVID-19, returns to treatment over a month with rapid progression of DLBCL, a process resistant to chemotherapy treatment. Conclusion. Sustaining the COVID-19 infection, including in mild forms, induced an increase in the interval between specific treatment courses, with a negative impact on the effectiveness of the specific treatment, especially in the case of aggressive forms.