Tratamentul cu anticoagulante orale pre-stroke și evoluția post-infarct cerebral la pacienții cu fibrilație atrială

Abstract

Introducere. Tratamentul profilactic sub-optimal cu anticoagulante orale (ACO) la pacienții cu fibrilație atrială (FA) este asociat cu o evoluție nefavorabilă post-stroke. Scopul lucrării. Analiza corelației dintre tratamentul cu ACO pre-stroke și evoluția clinică post-accident vascular cerebral (AVC) ischemic la pacienții cu FA. Material și metode. Au fost analizați prospectiv 150 de pacienți cu AVC ischemic acut internați în primele 24 de ore de la debut, cu înregistrarea parametrilor clinici, imagistici și de laborator (specifici și non-specifici). La investigația repetată prin tomografie computerizată s-au evidențiat cazurile de transformare hemoragică (TH). Recuperarea funcțională a fost stabilită în baza scalei Rankin modificate (mRS) la externare și 3 luni distanță. Rezultate. În cadrul studiului au fost evidențiați 95 de pacienți cu TH post-AVC (lotul activ). Din cohorta generală 85 de pacienți prezentau FA, fiind semnificativ mai mulți în lotul activ de cercetare (p = 0,003). 23,53% din pacienți au primit ACO pre-stroke, fără diferențe semnificative între loturi (p = 0,18). INR mediu la internare a fost 1,34±0,02, cu valori semnificativ mai mici la pacienții din cohorta de lucru (1,27±0,03 vs 1,38±0,03, p = 0,003). Analiza de regresie a identificat o relație negativă a INR inițial și riscul de TH (OR = 0,11, p = 0,01). Tratamentul anterior cu ACO nu a corelat cu TH, mRS la externare sau 3 luni distanță. Concluzii. Rezultatele cercetării efectuate indică prezența unei rate reduse de pacienți cu ACO pre-stroke, cu valori sub-terapeutice ale INR în majoritatea cazurilor. ACO pre-stroke nu a corelat cu riscul de TH, evoluția nefavorabilă la externare și 3 luni post-AVC.

Background. Sub-optimal prophylactic treatment with oral anticoagulants (OACs) is associated with an unfavorable outcome in ischemic stroke (IS) patients with atrial fibrillation (AF). Objective of the study. Correlation analysis between pre-stroke treatment with OACs and post-stroke clinical outcome in patients with AF. Material and methods. We have prospectively analyzed 150 patients with acute ischemic stroke admitted within the first 24 hours of symptoms’ onset. Clinical, imaging and laboratory parameters (specific and non-specific) were recorded. The cases of hemorrhagic transformation (HT) were revealed by repeated brain computed tomography. Functional recovery was quantified by the modified Rankin scale (mRS) at discharge and 3 months follow-up. Results. In our study, 95 patients with post-stroke HT were identified (the active group). From the general cohort, 85 patients had AF, being significantly more in the active research group (p = 0.003). 23.53% of patients received OACs pre-stroke, without significant differences between groups (p = 0.18). The mean admission INR was 1.34±0.02, with significantly lower values in the active cohort (1.27±0.03 vs 1.38±0.03, p = 0.003). Regression analysis identified a negative relationship between initial INR and the risk of HT (OR = 0.11, p = 0.01). Previous treatment with OACs did not correlate with HT, mRS at discharge or 3 months follow-up. Conclusion. The results of the conducted research indicate the presence of a low rate of patients receiving pre-stroke OACs, with sub-therapeutic INR values in most cases. No correlations between previous OACs treatment and the risk of HT, unfavorable discharge and 3 months post-stroke outcome were identified.