Metode de cercetare a aderenței la tratamentul antihipertensiv

Abstract

Introducere. Disponibilitatea a unui număr mare de grupe și preparate antihipertensive au permis realizarea unei farmacoterapii eficiente și raționale a hipotensiunii arteriale (HTA). În pofida acestor succese, ratele de control al tensiunii arteriale (TA) și rezultatele tratamentului HTA rămân suboptime datorită unei aderențe insuficiente a pacientului. Scopul studiului a constat în analiza metodelor de evaluare a aderenței pacienților la tratamentul antihipertensiv și rolul farmacistului în realizarea cercetărilor. Materiale și metode. S-au selectat și analizat articolele științifice din baza de date PubMed cu folosirea termenilor „aderență la tratament”, „complianță la tratament”, „aderență la medicamente”. Rezultate. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a definit termenul de aderență ca „implicarea activă, voluntară și colaborativă a pacientului într-un comportament reciproc acceptabil pentru a produce rezultate terapeutice”. Au fost propuse metode directe și indirecte de evaluare a aderenței. Metodele directe, considerate cele mai precise, includ observație directă, determinarea concentrației medicamentului sau metabolitului, măsurarea markerilor biologici. Metodele indirecte s-au direcționat spre chestionare de autoevaluare, numărul de tablete utilizate, sisteme electronice de monitorizare a medicamentelor, baze de date ale farmaciilor, cod ICD-10 pentru neaderență. Concluzii. Aderența la tratamentul antihipertensiv s-a considerat un factor crucial, iar metodele de evaluare și potențialele beneficii ale aderenței vor avea un impact incontestabil asupra sănătății. Farmaciile și farmaciștii s-a estimate a avea un rol semnificativ în realizarea cercetărilor de aderență la tratamentul antihipertensiv.

Background. The availability of a large number of groups and antihypertensive preparations allowed the realization of an efficient and rational pharmacotherapy of arterial hypertension (HT). Despite these successes, blood pressure (BP) control rates and hypertension treatment outcomes remain suboptimal due to insufficient patient adherence. Objective of the study consisted in the analysis of the methods for evaluating the adherence of patients to the antihypertensive treatment and the role of the pharmacist in carrying out the research. Material and methods. Scientific articles were selected and analyzed from the PubMed database using the terms „treatment adherence”, „treatment compliance”, „medication adherence”. Results. The World Health Organization (WHO) has defined the term adherence as „the patient’s active, voluntary, and collaborative engagement in mutually acceptable behavior to produce therapeutic outcomes.” Direct and indirect methods of adhesion assessment have been proposed. Direct methods, considered the most accurate, include direct observation, determination of drug or metabolite concentration, and measurement of biological markers. Indirect methods targeted self-report questionnaires, number of tablets used, electronic medication monitoring systems, pharmacy databases, ICD-10 code for non-adherence. Conclusion. Adherence to antihypertensive treatment has been considered a crucial factor, and the methods of assessment and potential benefits of adherence will have an undeniable impact on health. Pharmacies and pharmacists were estimated to have a significant role in carrying out antihypertensive treatment adherence research.