Compararea diferitelor protocoale de instrumentare subgingivală

Abstract

Introducere. Eficacitatea îndepărtării mecanice profesionale a plăcii dentare și instrumentarea subgingivală, efectuate pentru controlul bolii parodontale este pe larg documentată în literatura de specialitate. Scopul terapiei parodontale este de a controla și/sau de a elimina agenții patogeni prezenți în pungile parodontale. Scopul lucrării. Scopul acestui studiu este de a compara rezultatele clinice obținute prin instrumentarea subgingivală, după protocolul convențional pe cadrane sau cel complet al cavității bucale, și de a evidenția factorii care determină metoda utilizată. Material și metode. 34 pacienți cu diagnosticul de parodontită au fost repartizați aleatoriu la etapa instrumentării subgingivale, pe cadrane (GC) sau complete al cavității bucale (GT). Au fost colectate datele sociodemografice și determinați indicii parodontali la momentul inițial și la 2 luni după terapie. Variabila principală de rezultat a fost reducerea PD, în timp ce variabilele secundare au fost modificările nivelului de atașament clinic (CAL), sângerarea la sondaj (BOP) și indicele de placă (PI). Rezultate. Au fost incluși 34 pacienți în total, fără renunțări. Vârsta medie a fost de 51.3±11.2 ani. Ambele grupuri au prezentat ameliorări semnificative din punct de vedere statistic în ceea ce privește parametrii clinici parodontali în ambele grupuri (p < 0.05). Tratamentul parodontal non-chirurgical, pe cadrane sau complet al cavității bucale, a fost la fel de eficient din punct de vedere clinic la 2 luni de monitorizare (p > 0.05). Concluzii. Terapia parodontală non-chirurgicală, efectuată cu o combinație de instrumente manuale și sonice/ultrasonice, este o opțiune eficientă de a realiza controlul infecției la pacienții cu parodontită, indiferent de protocolul instrumentării subgingivale. Factori precum bolile sistemice, problemele comportamentale, logistică și localizarea bolii parodontale, trebuie luați în considerare la alegerea protocolului de tratament.

Background. Efficacy of professional mechanical plaque removal and subgingival instrumentation, performed to control periodontal diseases, is widely documented in literature. The goal of periodontal therapy is to control and or to eliminate the pathogens contained in periodontal pockets. Objective of the study. The aim of this study was to compare the clinical outcomes obtained with subgingival intrumentation after conventional quadrant-wise versus fullmouth scaling and to highlight the factors that determine which protocol to use. Materials and methods. 34 patients affected by periodontitis were randomly allocated to receive FM-SRP or Q-SRP. Periodontal and sociodemographic characteristics were collected at baseline and at 2 months after therapy. The primary outcome variable was PD reduction, while the secondary outcome variables were changes in clinical attachment level (CAL), bleeding on probing (BOP) and plaque index (PI). Results. A total of 34 patients were included without drop-outs. Mean age was 51.3±11.2 years. Both groups showed statistically significant improvements in periodontal clinical parameters (p < 0.05). Non-surgical periodontal treatment was equally clinically effective at 2 months follow up (p > 0.05). Conclusion. Non-surgical periodontal therapy performed with combination of hand and sonic/ultrasonic instruments is an efficacious means to achieve infection control in periodontitis patients irrespective of the mode of delivery. Factors such as systemic diseases, behavioral problems, logistics, and the spread of periodontal disease have to be taken into account when choosing the protocol of treatment.