Analiza eficienței utilizării gutierelor ocluzale în tratamentul şi managementul durerii articulației temporo-mandibulare

Abstract

Introducere. Disfuncția ATM reprezintă o afecțiune răspândită la maturi, în special la persoanele active. Conform datelor statistice ale Organizației Mondiale a Sănătății, 40 % din populație suferă de diferite varietăți ale afecțiunilor articulației tempo-romandibulară. Gutierele ocluzale sunt utilizate în mod obișnuit în cabinetele stomatologice pentru a diagnostica și trata anomaliile sistemului masticator. Există diferite gutiere ocluzale, fiecare dintre ele poate aborda diferite afecțiuni. Acestea pot trata persoanele cu tulburări temporo-mandibulare (TMD) și bruxism sau pot fi utilizate pentru relaxarea mușchilor masticatori și mimici și reducerea abraziunii dentare. Scopul lucrării. Determinarea utilizării gutierelor ocluzale in tratamentul si managementul durerii articulatiei temporo-mandibulare. Materiale și metode au fost selectat un grup de pacienți (10 persoane) de vârste și gen diferite, cu tulburări de grad și origine diferită al articulației temporo-mandibulare. Prin utilizarea protocolului similar de diagnostic, înregistrarea relației centrice prin folosirea de programatorului prefabricat kois, analiza poziției condilului articular pe CBCT și aprecierea poziției musculo-scheletice stabile, am confecționat 4 tipuri de gutiere ocluzale cu scop de miorelaxare în poziție de MSSP. Rezultate. Gutiera ocluzală împiedică pacienții să aducă in contact dinții în intercuspația maximă. Prin urmare, pacientul trebuie să-și poziționeze maxilarul corespunzător cu stopuri de intensitate egală pe toți dinții, ceea ce facilitează așezarea condilului în relație centrică. Astfel, produce un nou echilibru muscular și articular. Cursul convențional al poziției intercuspiene (ICP) este perturbat prin separarea dinților și reducerea influenței directe la poziția condilului articular. Prin urmare, obiceiurile pacientului vor fi perturbate și nu își vor mai contacta dinții, protejându-și ATM, dinții și structurile asociate. Concluzii. Pentru asigurarea realizării scopurilor de relaxarea musculară prin intermediul gutierelor ocluzale, utilizarea materialelor siliconice si de polyethilenă nu se recomandă și este slab realizabilă din cauza calității acestor materiale, lipsa durității și fiabilității nu răspunde cerințelor. Poly methyl methacrilatul comparativ cu cele enumerate mai sus, fiind dur și elastic, poate rezista o perioadă mai lunga de timp cit durează tratamentul plus fiind transparent, are un aspect estetic corespunzător cerințelor.

Background. TMJ dysfunction is a common condition in adults, especially active people. According to the statistical data of the World Health Organization, 40% of the population suffers from various types of temporomandibular joint disorders. The most complicated type of TMJ dysfunction is pain syndrome, which is found in 50% of cases diagnosed with TMJ Dysfunction. Objective of the study. The effectiveness of using occlusal splints in the treatment and management of temporomandibular joint pain. Material and methods. A group of patients (20) of different ages and sexes with disorders of different degree and origin of the temporomandibular joint was selected. By using the similar diagnostic protocol, recording the centric relation by using the prefabricated kois deprogrammer, analyzing the position of the articular condyle on CBCT and assessing the stable musculoskeletal position, we made 4 types of occlusal splints with the purpose of muscle relaxation in the MSSP position. Results. The occlusal splint prevents patients from bringing the teeth into maximum intercuspation contact. Therefore, the patient must properly position the jaw with stops of equal intensity on all teeth, which facilitates the placement of the condyle in centric relation. Thus, it produces a new muscle and joint balance. The conventional course of intercuspal position (ICP) is disrupted by separating the teeth and reducing the direct influence on the position of the articular condyle. Therefore, the patient’s habits will be disrupted and they will no longer contact their teeth, protecting their TMJ, teeth and associated structures. Conclusion. To ensure the achievement of the goals of muscle relaxation through occlusal splints, the use of silicone and polyethylene materials is not recommended and is hardly feasible due to the quality of these materials, the lack of hardness and reliability does not meet the requirements. Poly methyl methacrylate compared to those listed above, being hard and elastic, can last longer than the treatment, plus being transparent, it has an aesthetic appearance corresponding to the requirements.