Managementul de diagnostic și tratament în traumatismul asociat la copil

Abstract

Scopul lucrării. Politraumatismele, ca cel mai sever tip de traumatism, reprezintă 20-25% din totalul traumelor şi se caracterizează cu un grad mare de invalidizare şi letalitate. Cauza celor mai frecvente şi severe traumatisme asociate la copil sunt în rezultatul accidentelor rutiere, cădere de la înălțime. Materiale și metode. Pe parcursul ultimilor 3 ani au fost spitalizati 30 copii cu traumatisme asociate: traumatisme cranio-cerebrale asociat cu leziunea organelor intraabdominale -10 cazuri; cranio-cerebrale asociat traumatismului toracic – 6 cazuri; traumatisme toraco-abdominale -6 cazuri; traumatism abdomen şi aparatului locomotor - 8 cazuri. Tabloul clinic în politraumatisme la copil este extrem de variabil din cauza combinaţiilor lezionale cu diverse afectări topografice. Сu scop diagnostic au fost utilizate: radiografia panoramică, USG si CT abdominal. Rezultate. În baza examinărilor efectuate au fost stabiliti indicii de gravitate lezională, care au permis luarea deciziei prioritare de tratament terapeutic sau chirurgical. La 26 copii au fost efectuate intervenții chirurgicale de urgență. La politraumatizaţi cu leziuni severe cranio-cerebrale, toraco-pulmonare şi intraabdominale baza terapeutică a constituit tratamentul de urgenţă a sindroamelor dominante. Concluzii. 1. În cadrul traumatismelor asociate în scop de diagnostic precoce corect, necesită examinarea clinică a leziunilor prezente, radiografia panoramica, USG si CT care permit stabilirea diagnosticului și a tacticii ulterioare de tratament. 2. Determinarea leziunilor dominante în politraumatisme permite luarea deciziei corecte a tratamentului medico-chirurgical.

Aim of study. Polytrauma, as the most severe type of trauma, represents 20-25% of all injuries and is characterized by a high degree of disability and lethality. The most common and severe associated traumas in children are the result of road accidents and falls from heights. Materials and methods. Over the past 3 years, 30 children with associated traumas have been hospitalized: cranio-cerebral trauma associated with intra-abdominal organ injury - 10 cases; cranio-cerebral trauma associated with thoracic trauma - 6 cases; thoracoabdominal traumas - 6 cases; abdominal trauma and musculoskeletal system - 8 cases. The clinical picture in polytrauma in children is extremely variable due to the combination of injuries with various topographic impairments. For diagnostic purposes, panoramic radiography, ultrasound, and abdominal CT scans were used. Results. Based on the conducted examinations, indices of lesion severity were established, which allowed for the priority decisionmaking regarding therapeutic or surgical treatment. Emergency surgical interventions were performed on 26 children. In polytraumatized patients with severe cranio-cerebral, thoraco-pulmonary, and intra-abdominal injuries, the therapeutic basis consisted of urgent treatment of dominant syndromes. Conclusions. 1. In the context of associated traumas, for accurate early diagnosis, clinical examination of present injuries, panoramic radiography, ultrasound, and CT scans are required. 2. Determining the dominant injuries in polytrauma cases allows for the correct decision-making regarding medical and surgical treatment.