Managementul chirurgical al complicațiilor mega-dolicocolonului, experiența clinicii

Abstract

Scopul lucrării. Mega-dolicolonul rămâne a fi o patologie subdiagnosticată, deseori manifestându-se doar prin constipație cronică. Altă față a acestei maladii se descrie prin sindroame oclusive ( volvulus/ fecaloame), perforatii intestinale complicate cu peritonite, care la rândul său necesită un abord chirurgical de urgență. Scopul lucrării este determinarea tacticii chirurgicale optime în complicațiile mega-dolicocolonului precum și managementul postoperator. Materiale și metode. Pe parcursul perioadei MAI/22-MAI/23, au fost operați 19 bolnavi cu complicații ale mega-dolicolonului. Complicația dominantă a reprezentat volvulusul sigmoidian cu ocluzie intestinală. Vârsta pacienților a fost cuprinsa între 42-68 de ani. 12 din toți pacienții au fost diagnosticați primar cu megadolicolon si volvulus, iar 7 au fost interveniți anterior pentru volvulus sigmoidian. Numărul de reintervenții în lotul 2 a fost între 2 și 4 intervenții chirurgicale. Rezultate. 11 bolnavi, din primul lot au suportat detorsii intestinale prin abord colnoscopic si clistere evacuatorii cu rezolvarea sindromului ocluziv. Doar 1 bolnav a suportat deterosie intestinala prin laparotomie. Din lotul 2, toți pacienții au suportat intervenții rezective, 4 fiind cu stome. A fost înregistrat un deces în lotul 2, din cauza complicațiilor (peritonită). Concluzii. Mega-dolicocolonul rămîne o patologie subdiagnosticată și cu o clinică neglijată, însăși prezintă complicații severe. În cazurile primar depistate, cu volvulus incomplet, este binevenită deterosia endoscopică. Pacienții care au suferit torsii repetate în anamnestic, necesită intervenții rezective radicale.

Aim of study. Mega-dolicolon remains an underdiagnosed pathology, often manifested only by chronic constipation. Another side of this disease is described by occlusive syndromes (volvulus/fecalomas), intestinal perforations complicated with peritonitis, which in turn require an immediate surgical approach. The aim is to determine the optimal surgical tactics in the complications of megadolicocolon as well as postoperative management. Materials and methods. During the period MAY/22-MAY/23, 19 patients with complications of megacolon were operated on. The dominant complication was sigmoid volvulus with intestinal occlusion. The age of the patients was between 42-68 years. 12 of all patients were primarily diagnosed with megadolicolon and volvulus, and 7 were previously operated on for sigmoid volvulus. The number of reoperations in the second group was between 2 and 4 surgical interventions. Results. 11 patients, from the first batch, endured intestinal detorsions through a colonoscopic approach and evacuation of enemas with resolution of the occlusive syndrome. Only 1 patient was treated surgically through laparotomy. From the second group, all patients underwent resective interventions, 4 with stomas. One death was recorded in group 2 due to complications (peritonitis). Conclusions. Mega-dolicocolon remains an underdiagnosed pathology and with a neglected clinic, but itself presents severe complications. In primary detected cases, with incomplete volvulus, endoscopic detorsions are welcome. Patients with a history of repeated torsions require radical resective interventions.