Rolul farmacistului în medicația alcoolismului

Abstract

Introducere. Republica Moldova este o țară ex-sovietică, unde nivelul consumului de alcool este printre cele mai ridicate din lume [1]. Actualmente se subliniază rolul pe care farmaciștii îl pot juca în îmbunătățirea accesului la farmacoterapie bazată pe dovezi, precum și în promovarea educației privind medicația pacienților cu alcoolismul cronic [2]. Scopul lucrării. Studiul factorilor de risc, a manifestărilor clinice, consecințelor și metodelor contemporane de tratament a alcoolismului. Material și metode. S-a efectuat o selectare și analiză a surselor bibliografice din baza de date PubMed și din revistele de specialitate referitor la factorii de risc, consecințele și rolul farmacistului în medicația alcoolismului. Rezultate. Dependența de alcool cauzează morbiditate și mortalitate sporită care sunt asociate cu dereglări neurologice (episoade depresive, anxietate severă, insomnie, sinucidere și abuzul de alte droguri), cu apariția bolilor cardiovasculare, a cancerelor și a cirozei hepatice. Tratamentele farmacologice și comportamentale actuale pot ajuta pacienții să reducă consumul de alcool sau să faciliteze abstinența alcoolului și include trei componente principale, precum terapia sevrajului, detoxifierea și abolirea abstinenței prin utilizarea preparatelor medicamentoase: disulfiramul, naltrexona, acamprosatul etc. Unul de cele mai importante sarcini ai medicilor și farmaciștilor ar fi convingerea bolnavului să sisteze consumul de alcool nu numai pe perioada spitalizării, ci, pe cât posibil, pe termen lung, sau să adopte modelul de consum ocazional (în funcție de gravitatea bolilor concomitente cauzate de alcool, probleme psihice). În cercetările despre atitudinile farmaciștilor față de problemele legate de alcool au fost evaluate, folosind întrebări scurte de percepție a problemelor legate de alcool înainte de instruire și după intervenția scurtă. Farmaciștii cu atitudine pozitivă față de consumatorii de alcool au efectuat un număr mai mare de intervenții privind consumul de alcool și au avut o satisfacție sporită în muncă decât farmaciștii cu atitudini mai puțin pozitive. Concluzii: Rolul farmacistului crește în concepția îmbunătățirii rezultatelor farmacoterapiei pacienților cu alcoolism prin identificarea și evaluarea pacienților cu risc ridicat de abuz de alcool.

Introduction. The Republic of Moldova is an ex-Soviet country, where the level of alcohol consumption is among the highest in the world [1]. The role that pharmacists can play in improving acces to evidence-based pharmacotherapy as well as in promoting medication education for patients with chronic alcoholism is currently being emphasized [2]. Aim of the study. To study the risk factors, clinical manifestations, consequences and up to date methods of treatment of alcoholism. Material and methods. A selection and analysis of bibliographic sources from the PubMed database and from specialized journals was carried out regarding risk factors, consequences and the pharmacist's role in the medication of alcoholism. Results. Alcohol dependence causes increased morbidity and mortality that are associated with neurological disorders (depressive episodes, severe anxiety, insomnia, suicide and abuse of other drugs), with high occurrence of cardiovascular diseases, cancers and liver cirrhosis. Current pharmacological and behavioral treatments can help patients reduce alcohol consumption or facilitate alcohol abstinence. They include three main components, such as withdrawal therapy, detoxification and abolition of abstinence through the use of drugs such as: disulfiram, naltrexone, acamprosate, etc. One of the most important tasks of doctors and pharmacists would be to convince the patient to stop drinking alcohol not only during hospitalization, but, as far as possible, in the long term, or to adopt the occasional consumption model (depending on the severity of the concomitant diseases caused by alcohol consumption or mental problems). Researches where pharmacists' attitudes towards alcohol-related problems were assessed, using brief questions on perception of alcohol-related problems before training and after the brief intervention, were examined. Pharmacists with a positive attitude towards alcohol users performed more alcohol interventions and had higher job satisfaction than pharmacists with less positive attitudes. Conclusions: The role of the pharmacist increases when taking the conception of improving the results of pharmacotherapy of patients with alcoholism. It improves the results by identifying and evaluating patients at high risk of alcohol abuse.