Aderența la tratament în hipertensiune arterială

Abstract

Scopul: Evaluarea barierelor și factorilor facilitatori pentru aderența la tratament a pacienților cu hipertensiune arterială prin prisma percepțiilor medicilor de familie, pentru elaborarea recomandărilor privind intervenții de creștere a aderenței la tratament antihipertensiv. Obiectivele: Analiza studiilor și practicilor internaționale pentru identificarea barierelor și factorilor pentru aderența la tratament antihipertensiv; explorarea percepției și practicilor medicilor de familie privind aderența la tratament în hipertensiune arterială; examinarea percepției pacienților hipertensivi cu privire la aderența la tratament; elaborarea recomandărilor privind intervenții de creștere a aderenței la tratament a pacienților cu hipertensiune arterială. Materiale și metode: Tipul studiului: studiu descriptiv, transversal, mixt. Componenta cantitativă a fost realizată prin aplicarea unui chestionar elaborat în interesele studiului. Eșantionul studiului cantitativ: 358 de medici de familie. Componenta calitativă – interviuri cu pacienți diagnosticați cu hipertensiune arterială, care nu sunt aderenți la tratamentul antihipertensiv (n=7) și interviuri cu medicii de familie, pentru concretizare (n=4). Rezultate obținute: În studiul cantitativ din numărul total de medici de familie, 48,7% activează în mediul rural și 51,3% în mediul urban. Conform stagiului de muncă, 102 medici de familie (28,6%) au o experiență de muncă mai mică de 10 ani, iar 255 de medici de familie care au completat chestionarul au o experiență mai mare de 10 ani (71,4%). În opinia a 46,5% dintre respondenți, neaderența la tratament în hipertensiune arterială constituie o problemă majoră, 27,5% o consideră o problemă de rutină, 23,5% – o problemă parțială sau nu o consideră deloc o problemă în activitatea proprie (2,5%). Medicii de familie estimează că, în mediu, 81,6% (±5,5%) (95%IC) dintre pacienți beneficiază de prescrierea tratamentului regulat sau odată la 3 luni. În medie, 18,2% (±2,4%) (95%IC) dintre pacienți nu urmează tratament antihipertensiv în opinia medicilor de familie. Dintre toți medicii, 89,5% consideră că rata de non-aderență pentru pacienții proprii este mai mică de 40%. Explorarea cunoștințelor medicilor de familie privind situațiile de neaderență la tratament în hipertensiune arterială, arată că doar o pătrime din medicii de familie respondenți (24%) au identificat corect toate situațiile de neaderare la tratament medicamentos în hipertensiune arterială. Peste două treimi din medicii de familie menționează că explică detaliat pacienților schema de tratament medicamentos (72%), 60% oferă pacienților recomandări pentru modificarea stilului de viață, 56% acordă timp suficient pentru a răspunde la întrebările pacienților, 43% acordă aproape întotdeauna timp suficient pentru promovarea modului sănătos de viață pentru pacienții cu hipertensiune arterială, iar 66,5% utilizează aproape întotdeauna protocolul PEN nr.1 și PEN nr. 2 în privința persoanelor cu hipertensiune arterială. Factorii care facilitează aderarea la tratament, în opinia medicilor de familie, sunt: comunicarea bună a medicului cu pacientul (83,2%), cunoașterea bolii de către pacient (67,5%), prezența simptomelor asociate hipertensiunii arteriale (65,8%). Starea psiho-emoțională precară a pacientului și schemele complexe de tratament cu trei și mai multe medicamente sunt percepute de către medicii de familie, în cea mai mare măsură, a fi bariere pentru aderarea la tratamentul antihipertensiv. În viziunea medicilor de familie, educarea pacienților despre propria boală (83%), simplificarea regimului de administrare a medicamentelor prin administrarea medicației o singură dată pe zi (74%), utilizarea medicamentelor combinate și reducerea numărului de preparate (70%) – sunt intervențiile care au influență înaltă în creșterea aderenței la tratament în hipertensiune arterială. În cadrul studiului calitativ se constată că cele mai frecvente bariere pentru aderență sunt: administrarea permanentă, de lungă durată a tratamentului și frica de dependență și de efecte adverse sau consecințele pe termen lung ale medicației antihipertensive. Concluzii: Medicii de familie din Republica Moldova consideră neaderența la tratamentul pentru hipertensiune arterială a fi o problemă în activitatea proprie, cu toate acestea, subestimează acest fenomen. Cunoștințele și abilitatea insuficientă a medicilor de familie de a identifica situațiile de neaderență la tratamentul antihipertensiv constituie o barieră în abordarea corectă a neaderenței în hipertensiune arterială. Abordarea centrată pe pacient, comunicarea eficientă, educația terapeutică în hipertensiune arterială și simplificarea regimului de administrare a medicamentelor sunt principalele intervenții pentru a crește aderența la tratament în hipertensiune arterială, în viziunea medicilor de familie.