Textilomul cavității abdominale: Rezumatul tezei de doctor în științe medicale. 321.13. – Chirurgie

Abstract

Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Chirurgia modernă presupune lucrul în mediul specific al sălii de operație cu niveluri ridicate de stres, presiune și riscuri care însoțesc procedeele tehnice complexe, precum și în condiții de deficit semnificativ al timpului [1]. Un efect secundar al unei astfel de activități intense este amenințarea constantă de complicații și erori medicale [2]. Dintre numeroasele complicații potențiale, lăsarea neintenționată a obiectelor chirurgicale în câmpul operator rămâne una dintre cele mai grave, şi se referă la așa-numitele „never events”, adică evenimente care nu ar trebui să apară sub nicio formă, fiind complet prevenibile și cauzate exclusiv de erori umane [3]. Totodată, ele se întâmplă, iar relatările despre aceste evenimente continuă să apară atât în literatura medicală, cât și în mass-media. Cel mai frecvent (70-90%) este vorba despre corpuri străine textile (CST) sau „textilom” [4], datorită utilizării comune a acestora în toate operațiile, mărimi mici, structură amorfă și formă, dimensiune și culoare variabile, mai ales când tamponul este îmbibat cu sânge și devine greu perceput în câmpul operator [2, 5]. Mai mult de 50% din incidentele cu CST-urile rămase au fost înregistrate după intervenții chirurgicale abdominale, din cauza volumului mare și complexităţii anatomice a cavităților abdominale și pelvine [6]. Incidența reală a textilomului abdominal este necunoscută și cu greu poate fi determinată cu exactitate din cauza problemelor medicale și legale. Cu toate acestea, conform celor mai credibile estimări, morbiditatea prin textilomul abdominal este de aproximativ un caz la 1.000-1.500 operații abdominale [5, 7]. Obiectele textile reținute în cavitatea abdominală după intervenția chirurgicală pot provoca diverse complicații, uneori extrem de grave și chiar fatale [7, 8]. Pe lângă complicațiile acute care necesită relaparotomii urgente, posibilitatea prezenției unui corp străin este rareori luată în considerare în diagnosticul masei abdominale, ceea ce conduce la examinări, proceduri invazive și intervenții chirurgicale radicale inutile [1, 9]. Teoretic, textilomul poate fi diagnosticat folosind radiografie, ultrasonografie (USG), tomografie computerizată (CT) și alte metode imagistice [10, 11]. Totodată, semnele vizuale ale CST abdominale nu sunt însă bine definite și, din cauza rarității patologiei, sunt puțin cunoscute de medicii imagişti, motiv pentru care sunt interpretate eronat, iar pacienții sunt adesea internați cu alte diagnostice concurente. Pe lângă aspectele medicale, CST uitat în cavitatea abdominală poate avea o semnificație etică și juridică serioasă, conducând la consecințe devastatoare pentru chirurgul operator și instituția medicală [6]. Normele etice și legale actuale impun recunoașterea, documentarea obligatorie și informarea pacientului referitor la retenţie a CST, ce presupune explicații suplimentare, oarecare pedeapsă a personalului implicat, potențiale litigii și plată a tuturor costurilor suportate în rezultatul incidentului [2, 3]. În fine, cazurile de CST abdominale nu sunt elucidate universal și sunt subraportate, din cauza reticenței clinicienilor și a spitalelor de a dezvălui aceste tipuri de erori [1, 11]. Prin urmare, o importanță primordială are elaborarea și implementarea metodelor fiabile și standardizate de siguranță, care ar trebui să aibă ca scop eliminarea sau minimizarea vătămării accidentale aduse pacienților în timpul petrecut în sala de operație, inclusiv retenţie eronată a obiectelor textile în cavitatea abdominală [1, 3] Totodată, rămân neclare frecvența apariției textilomului abdominal în practica zilnică a chirurgilor, precum și competenţa lor teoretică și executarea reală a normelor etice actuale în cazul evenimentului. Nu sunt pe deplin stabilite manifestările clinice specifice ale textilomului abdominal și dependența lor de durata retenţiei CST, tipul de răspuns individual la un corp străin și dezvoltarea potențialelor complicații. Nu au fost suficient identificați factorii de risc care pot contribui la păstrarea CST în cavitatea abdominală, precum și posibilitatea monitorizării și gestionării acestora în vederea reducerii morbidității. Valoarea comparativă a diferitor metode imagistice de diagnostic nu a fost studiată suficient, caracteristicile vizuale ale textilomului abdominal și relația acestora cu manifestările clinice și datele anamnezei pacientului nu sunt clare. Scenariile clinice pentru luarea deciziei de înlăturare a textilomului din cavitatea abdominală, tipul și volumul optim al intervenției chirurgicale, precum și frecvența și natura complicațiilor postoperatorii nu au fost în cele din urmă determinate. Rămâne neclar rolul erorilor individuale, procedurale și organizaționale în cazurile de CST abdominale, deși este indiscutabil că elaborarea și respectarea strictă a măsurilor de prevenire a unor astfel de incidente pot perfecţiona nivelul de siguranță a pacientului chirurgical. Scopul lucrării: Ameliorarea preciziei diagnosticului și a rezultatelor tratamentului textilomului abdominal pe baza identificării manifestărilor clinico-evolutive și imagistice caracteristice, precum și a potențialei reduceri a incidenței evenimentului prin elaborarea și standardizarea măsurilor preventive. Obiectivele lucrării: 1. Identificarea manifestărilor clinice sugestive ale textilomului abdominal și dependența acestora de durata procesului, tipul de reacție individuală la un corp străin, precum și eventuala dezvoltare a complicațiilor evolutive. 2. Stabilirea factorilor de risc semnificativi pentru reținerea accidentală a obiectelor textile în cavitatea abdominală în timpul intervenției chirurgicale, precum și măsurile posibile pentru controlul și managementul acestora. 3. Determinarea semnelor vizuale caracteristice ale textilomului abdominal la utilizarea diferiteor metode de imagistică medicală și evaluarea comparativă a informativităţii acestora. 4. Optimizarea indicațiilor, volumului și precizarea caracteristicilor tehnice ale intervenției chirurgicale pentru eliminarea CST abdominale, precum și determinarea particularităţilor perioadei postoperatorii în funcție de tipul evolutiv al textilomului și severităţii evenimentelor intraoperatorii. 5. Studierea cunoașterii teoretice și a conformării reale de către chirurgii practicieni la cerințele eticii medicale contemporane privind cazurile de retenție neintenționată a CST în cavitatea abdominală. 6. Elaborarea complexului de acțiuni pentru optimizarea măsurilor organizaționale și procedurale în sala de operație pentru prevenirea retenţiei neintenționate a CST în abdomen.