Membrana biopolimerică - un nou concept în regenerarea osoasă ghidată. Serie de cazuri

Abstract

Rezumat. Introducere. Actualmente, biomaterialele pentru ghidaj şi menţinere în regenerarea osoasă ghidată sunt folosite diferite tipuri de membrane resorbabile şi neresorbabile, plăci corticale de os autogen şi alogen, plase din titan prefabricate şi perforate. Toate aceste dispozitive prezintă o serie de avantaje dar şi dezavantaje, precum: dehiscenţe de gingie cu expunere şi suprainfectare, traume suplimentare, rezorbţia completă a grefei osoase. Scopul. Scopul acestui studiu este de a sublinia importanţa membranelor biopolimerice resorbabile în regenerarea osoasă ghitată(GBR) şi de a analiza retrospectiv şi descriptiv studiul clinico-paraclinic al tehnicii, la un interval de 6 luni postoperator pe o serie de cazuri. Materiale şi metode. S-a efectuat GBR cu plasă din biopolimer resorbabil la 15 pacienţi în 18 situsuri de grefare. Au fost selectate doar situsurile fară complicaţii locale. Densitatea osului nou format sub membrana de augmentare a fost evaluată la 6 luni distanţă prin tomografie computerizată (CBCT). Rezultate. Rezultatele au fost interpretate în 18 situsuri de grefareu, fiind evaluate la 6 luni prin examen paraclinic CBCT. După procedura regenerare osoasă ghidată (GBR) cu plasă biopolimerică, media radiodensitaţii osului nou obţinut în cele 18 situsuri a fost de 1805 HU şi radiodensitatea osului cortical propriu de lângă grefa osoasă a fost de 1793,4 HU. Concluzii. Radiodensitatea osului obţinut nu este diferită de osul cortical propriu, dar este în strânsă corelaţie cu tipul de grefă folosită.

Summary. Introduction. Different types of resorbable and non-resorbable membranes, cortical autogenous and allogenic bone plates, and prefabricated and perforated titanium meshes are currently used as guidance and support materials. All these devices present a series of advantages, but also disadvantages, such as gingival dehiscence with exposure and superinfection, additional trauma, and complete resorption of the bone graft. The objective of the study. This study emphasizes the importance of resorbable biopolymeric membranes in GBR. The retrospectively and descriptive analyses of the technique at 6 months postoperative time on a series of cases were performed. Materials and methods. GBR with resorbable biopolymer mesh was performed in 15 patients in 18 graft sites. Was analyzed just graft sites without any complication. The density of the newly formed bone under the augmentation membrane was evaluated postoperatively at 6 months using computed tomography (CBCT) according to the Hounsfield scale. Results. Results were interpreted in 18 graft sites and were evaluated at 6 months by paraclinical CBCT examination. After the polymer mesh GBR procedure, the mean radiodensity of the new bone obtained in the 18 sites was 1805 HU and the radiodensity of the native cortical bone next to the bone graft was 1793.4 HU. Conclusions. The bone radiodensity achieved is not different from own next cortical bone but is in close correlation with the type of graft we used.