Diagnostic și conduite de prevenție în sindromul cu compresie de maxilar superior: Teză de doctor în științe medicale: Specialitatea 323.01 – Stomatologie

Abstract

Actualitatea temei În studiile anterioare, realizate în domeniul ortodonției, AnDM sunt caracterizate ca tulburări de creștere și dezvoltare cu caracter primar sau dobândit al sistemului dentar sau al bazelor osoase maxilare, ceea ce determină dezechilibre majore la nivelul arcadelor dento-alveolare și ocluzale[1]. Sindromul cu compresie de maxilar superior (SCMS) se manifestă prin discrepanța transversală și sagitală în volumul maxilarului superior și inferior, ceea ce induce la AnDM, afectarea mușchilor masticatori și schimbări majore în structura cranio-facială. La baza numeroaselor studii orientate asupra SCMS se găsesc diverse tulburări de dezvoltare a sistemului stomatognat, devieri de la normă, ceia ce în final creează un tablou clinic și paraclinic specific [2]. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), AnDM dețin ca frecvență locul al treilea după afecțiunile carioase ale cavității bucale. Indicele de afectare a populației prin AnDM este înalt răspândit în diverse varietăți de dentație. Studiul epidemiologic efectuat de mai mulți autori din diferite țări demonstrează că, AnDM sunt în creștere și pot fi depistate în diferite perioade de vârstă. Din sursele literare mondiale s-a constatat, că indicele de afectare a populației prin AnDM variază în funcție de dentaţie: în dentaţia temporară variază : Germania – 50,2%, Canada – 66,1%, Rusia – 24%, România – 40%. Indicele de prevalenţa AnDM în dentiţia mixtă prezintă la fel variații mari: Marea Britanie – 37,5%, India – 38,9%, Rusia – 49%, România – 75% [1,3,4]. În baza studiului epidemiologic al anomaliilor dento-maxilare, realizat în Republica Moldova s-a determinat incidența compresiei de maxilar superior de 17,7±0,92% [1]. Compresia maxilarului superior este una dintre patologiile comune, atât ca malocluzie independentă, cât și ca element component al unei anomalii dento-maxilare de bază[5]. Pe parcursul anilor, anomaliile dento-maxilare și afecțiunile lor asociate, cer atenție de studiu. Cercetările au demonstrat că crește nu numai incidența AnDM, inclusiv compresia de maxilar superior, dar și frecvența afecțiunilor parodonțiului marginal, în special la copii și tineri [6,7]. Creșterea și dezvoltarea componentelor structurale ale aparatului dento-maxilar au loc atât în ontogeneza prenatală, cât și în cea postnatală. Cele remarcate, în special, se referă la arcadele dentare. Creșterea și dezvoltarea structurilor maxilo-faciale se produce sub acțiunea factorilor ereditari, ai mediului ambiant și a factorilor combinați. Procesul de creștere și dezvoltare a maxilarelor, inclusiv a arcadelor dentare, evoluează neuniform în timp cu accelerări și încetiniri și este influențat de starea structurală și funcțională a altor piese osoase din zona facială [8]. Tendința de creștere a frecvenței AnDM, descrisă de mulți autori prezintă variații de la o colectivitate la alta. La fel, în Republica Moldova s-a determinat prevalența AnDM la adolescenții de 16-17 ani în proporție de 25,2%±0,4%[9]. [...]