Endocardita infecţioasă - dificultăţi în diagnostic şi management

Abstract

Introducere. Endocardita infecţioasă (EI), o patologie gravă, prezintă şi astăzi dificultăţi de diagnostic, ceea ce menţine incidenţa înaltă (13,8 cazuri la 100.000 persoane/an), dezabilitatea în creştere (1,723,59 cazuri/an) şi mortalitate semnificativă (66.300 decese/lume). Scop: Studierea impedimentelor în stabilirea diagnosticului şi managementului la pacienţii cu EI. Materiale şi metode. Studiu retrospectiv-descriptiv pe 755 pacienţi cu EI (488 bărbaţi şi 267 femei), cu vârsta medie 56±1,2 ani, realizat în anii 1992-2023 în Institutul de Cardiologie şi SCM „Sfânta Treime". Rezultate. Studiul a inclus 589 pacienţi cu EI definită şi 166 cu EI posibilă. Cardiopatiile predispozante preponderent au fost cele reumatismale în 356 (47,2%) cazuri. Circumstanţe morbide mai frecvente au fost: igiena dentară precară, infecţiile şi procedurile stomatologice invazive la 304 (40,3%) bolnavi. Hemoculturile au fost pozitive numai la 314 (41,6%) pacienţi cu predominarea florei streptococice şi stafilococice. Cele mai afectate au fost valva aortică (50,2%) şi valva mitrală (39,6%). Diagnosticul de El a fost stabilit în majoritatea cazurilor tardiv (1,4 luni). Cea mai frecventă complicaţie a fost insuficienţa cardiacă congestivă (67,1%) urmată de evenimentele embolice (26,1%) care au determinat prognosticul. Pacienţii cu EI au administrat antibioticoterapie combinată cu 2-4 preparate, iar în 18,2% infecţia a fost eradicată chirurgical. Mortalitatea pacienţilor cu EI în studiul nostru a constituit 17,2%. Concluzii. Endocardita infecţioasă prezintă şi actualmente dificultăţi în stabilirea diagnosticului precoce cauzate de lipsa semnelor clinice patognomice, ponderea înaltă a hemoculturilor negative, depistarea tardivă a vegetaţiilor la ecocardiografia transtoracică, ceea ce determină dezvoltarea complicaţiilor severe cu un prognostic nefavorabil.

Introduction. Infective endocarditis (IE), a severe pathology, presenting diagnostic difficulties, maintains high incidence (13.8 cases per 100,000 people/year), increasing disability (1,723.59 cases/year) and significant mortality (66,300 deaths/world). Purpose. To study difficulties in diagnosis and management establishing in patients with IE. Materials and methods: Retrospective-descriptive study on 755 patients with El (488 men and 267 women), with an average age 56±1.2 years, monitored in the Institute of Cardiology and MCH "Holy Trinity", between 1992-2023. Results. The study included 589 patients with definite IE and 166 with possible IE. The predominant predisposing heart diseases were rheumatic - 356 (47.2%) cases. More frequent morbid circumstances were poor dental hygiene, infections and invasive dental procedures in 304 (40.3%) patients. Blood cultures were positive only in 314 (41.6%) patients with predominance of streptococcal and staphylococcal flora. The most affected were the aortic valve (50.2%) and the mitral valve (39.6%). The diagnosis of IE was established in most cases late (1.4 months). The most common complication was congestive heart failure (67.1%) followed by embolic events (26.1%) that determined prognosis. Patients with IE received 2-4 drugs combined antibiotic therapy and in 18.2%, the infection was surgically eradicated. The mortality of patients with IE in our study was 17.2%. Conclusions. Infective endocarditis still presents difficulties in early diagnosis establishing caused by the lack of pathognomonic clinical signs, the high proportion of negative blood cultures, the late detection of vegetation at transthoracic Echocardiography, which determines the development of severe complications with an unfavorable prognosis.