Dificultăţi de diagnostic clinic în evoluţia spondilartritei psoriazice şi nediferenţiate

Abstract

Introducere. Spondilartrita nediferenţiată sau neclasificabilă (SpAN] şi artrita psoriazică (APs) fac parte dintr-un grup mare de boli numite Spondilartrita seronegativă (SpA], iar spectrul său clinic este larg datorită diferitelor combinaţii de manifestări clinice şi radiologice şi face dificultăţi pentru diagnosticul diferenţial. Obiectiv. Determinarea spectrului clinic al APs şi SpAN. Material şi metode. Toţi pacienţii consecutivi cu SpAN (31 pacienţi) şi APs (47 pacienţi) cu debut după vârsta de 35 ani au fost înrolaţi în studiu. Fiecare pacient a avut o examinare completă, inclusiv articulaţiile periferice, coloana vertebrală şi entezele, cu teste complete de laborator şi instrumentale. Rezultate. Vârsta medie la debut SpAN şi APs a fost de 51,1 [36-59] şi, respectiv, 42,5 [35-48] (p < 0,05) ani, cu durata medie a bolii 6,8 [3-18] şi 6,5 [1-15] ani (p > 0,05). Toţi pacienţii cu SpAN au avut o formă oligoarticulară (articulaţiile membrelor inferioare). APs a avut predominant entezită, dactilită, fasciită plantară şi tendinită Ahiliană. Din SpAN, 35,5% şi 57,4% (p < 0,01) pacienţii cu APs au prezentat episoade de dureri inflamatorii lombare. Din SpAN 22,58% şi 82,98% APs (p < 0,0001) au avut implicare articulară sacroiliacă. Concluzie. Cel mai frecvent au îndeplinit criteriile Amor/CASPAR pentru SpA, sugerând că sunt necesare criterii mai sensibile. Sensibilitatea criteriilor în SpAN de 68,9% şi 77,9% pentru APs. SpAN cu debut tardiv poate rămâne pentru o perioadă lungă de timp, aşa cum sugerează pacienţii noştri care nu au îndeplinit criteriile pentru categorii definite după 18 ani de boală, dar unii au primit diagnosticul de APs.

Introduction. Undifferentiated or unclassifiable spondy- loarthritis (uSpA) and psoriatic arthritis (PsA) take part from a large group of disease named seronegative spon- dyloarthritis (SpA) and its clinical spectrum is wide due to the various combinations of clinical and radiological manifestations and make difficulties for differential diagnostic. Objective. Determination of the clinical spectrum of PsA and uSpA. Material and methods. All consecutive patients with uSpA (31 patients) and PsA (47 patients) with onset after age 35 years were enrolled to study. Each patient had a complete examination, including peripheral joints, spine and entheses with complete laboratory and instrumental tests. Results. The mean age at onset uSpA and PsA were 51.1 [36-59] and 42.5 [35-48] (p < 0.05) years, respectively, with the mean duration of disease 6.8 [3-18] and 6.5 [1-15] years (p > 0.05). All uSpA patients had an oligoar- ticular form (lower limb joints). PsA predominantly had enthesitis, dactylitis, plantar fasciitis, and Achilles tendinitis. From uSpA 35.5% and 57.4% (p < 0.01) PsA patient's experienced episodes of inflammatory low back pain. From uSpA 22.58% and 82.98% (p < 0.0001) PsA had sacroiliac joint involvement. Conclusion. The most frequent patients met the Amor/CASPAR criteria for SpA suggesting that criteria that are more sensitive are desirable. The sensitivity of proposed criteria in the subgroup of uSpA was 68.9% and 77.9% for PsA. Late onset uSpA may remain unclassified for a long time, as suggested by our patients who did not meet criteria for definite categories after 18 years of disease, but some had taken PsA diagnosis.