Analiza tratamentului aplicat la pacienţii cu sclerodermie sistemică

Abstract

Introducere. Sclerodermia sistemică (SS) fiind o boală cu etiologia necunoscută şi prezentări clinice variabile prezintă o provocare pentru selectarea tratamentului adecvat. Scopul lucrării. Studierea tratamentului aplicat pacienţilor cu SS. Material şi metode. Au fost studiaţi 153 pacienţi cu SS la care a fost analizat tratamentul indicat. Vârsta medie a constituit 57,4±4,8 ani. Durata medie a maladiei - 14,2±3,5 ani. Rezultate. Tratamentul vasodilatator cu blocanţii canalelor de calciu a fost indicat la 78 (50,9%), cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sau sartane -34 (22,2%), cure periodice cu analogii de prostaciclină - 26 (17%), inhibitori al fosfodiesterazei 4-12 (7,8%), fluoxetină - 4 (2,6%), inhibitorii endotelinei 1-2 (1,3%) dintre pacienţi. Tratamentul imunosupresor cu glucocorticosteroizi - 65 (42,5%), ciclofosfamidă - 34 (22,2%), metotrexat - 42 (27,4%), azatioprină - 27 (17,6%), micofenolat mofetil -17 (11,1%), hidroxiclorochină - 51 (33.3%) dintre pacienţi. Concluzii. Studiul efectuat a demonstrat utilizarea redusă a blocanţilor canalelor de calciu, recunoscuţi tratament vasodilatator de prima linie la pacienţii cu sclerodermie sistemică, precum şi indicarea frecventă a glucocorticosteroizilor şi hidroxiclorochinei, remediilor cu efect limitat în maladia studiată şi chiar cu risc de dezvoltarea crizei renale sclero- dermice (pentru glucocorticosteroizi), în contrast cu administrarea relativ rară a micofenolat de mofetil, recunoscut actual pentru efectul lui favorabil în mai multe implicări în cadrul SS.

Introduction. Systemic sclerosis (SS) being a disease with unknown etiology and variable clinical presentations presents a challenge for selecting the appropriate treatment. Objective for the study. Studying the treatment applied to patients with SS. Material and methods. 153 SS patients were studied, and the indicated treatment was analyzed. The average age was 57.4±4.8 years. The average duration of the disease - 14.2±3.5 years. Results. Vasodilator treatment with calcium channel blockers was indicated in 78 (50.9%), with angiotensin-converting enzyme inhibitors or sartans -34 (22.2%), periodic courses with prostacyclin analogs - 26 (17%), phosphodiesterase inhibitors 4-12 (7.8%), fluoxetine - 4 (2.6%), endothelin inhibitors 1-2 (1.3%) patients. Immunosuppressive treatment with glucocorticos- teroids - 65 (4.5%), cyclophosphamide - 34 (22.2%), methotrexate - 42 (27.4%), azathioprine - 27 (17.6%), mycophenolate mofetil - 17 (11.1%), hydroxychloroquine - 51 (33.3%) of the patients. Conclusions. The conducted study demonstrated the reduced use of calcium channel blockers, recognized first-line vasodilator treatment in patients with systemic sclerosis, as well as the frequent indication of glucocorticosteroids and hydroxychloroquine, remedies with limited effect in the studied disease and even with the risk of developing scleroderma renal crisis (for glucocorticosteroids), in contrast to the relatively rare administration of mycophenolate mofetil, currently recognized for its favorable effect in several SS involvements.